Convulsiile febrile la copii: când sunt benigne și când merită o evaluare genetică
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 14 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Copilul tău a făcut o criză în timpul unei febre și te întrebi dacă e epilepsie, dacă se va repeta și ce analize trebuie făcute. E firesc să fii speriat. Medicii o numesc convulsie febrilă, adică o criză declanșată de febră.
Pe scurt: convulsiile febrile și testul genetic
Cele mai multe convulsii febrile sunt simple. Convulsia febrilă simplă este un eveniment benign, iar aproape toți copiii au un prognostic excelent. Convulsia febrilă se poate repeta: conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), după o convulsie febrilă simplă, o nouă convulsie apare la o treime dintre copii. În cele mai multe cazuri, convulsiile febrile nu duc la un diagnostic de epilepsie.
După o convulsie febrilă simplă nu sunt indicate investigații suplimentare, deci, de obicei, nici testul genetic. Evaluarea genetică are sens când convulsiile nu arată ca de obicei (încep foarte devreme, sunt lungi și pe o parte a corpului, se repetă foarte des, continuă după 6 ani ori vin și cu crize fără febră), când mai multe rude au avut epilepsie ori astfel de crize sau când dezvoltarea copilului încetinește. Atunci un diagnostic precum sindromul Dravet poate schimba alegerea tratamentului.
O criză convulsivă de 5 minute sau mai mult are nevoie de tratament de urgență.
Ce este o convulsie febrilă?
O convulsie febrilă este o criză care apare în timpul unei febre de cel puțin 38°C, la un copil între 6 și 60 de luni, fără o infecție a sistemului nervos central. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), apare la 2–5% dintre copiii de această vârstă și este cea mai frecventă criză din copilărie.
Convulsia febrilă simplă
Convulsia febrilă simplă durează mai puțin de 15 minute, cuprinde tot corpul (este generalizată) și apare o singură dată în 24 de ore. Este forma cea mai frecventă.
Convulsia febrilă complexă
Convulsia febrilă este complexă când cuprinde o singură parte a corpului (este focală), durează 15 minute sau mai mult ori se repetă în 24 de ore. Ghidul Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE) numește complicată convulsia febrilă de peste 10 minute sau cu slăbiciune pe o parte a corpului; la acești copii, riscul de epilepsie poate fi mai mare.
Afli din articolul despre epilepsie când e cazul să suni la 112.
Se poate repeta? Poate deveni epilepsie?
Cât de des se repetă
Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), principalul risc după o convulsie febrilă simplă este repetarea, la o treime dintre copii. Când prima convulsie apare înainte de 12 luni, probabilitatea unei noi convulsii este de aproximativ 50%, iar după 12 luni, de aproximativ 30%. Riscul crește și când un părinte, un frate sau o soră a avut convulsii febrile. Crește, de asemenea, când febra era mai mică la criză sau când criza a venit la scurt timp după începutul febrei. Riscul de repetare nu diferă după cum prima convulsie a fost simplă sau complexă.
Riscul de epilepsie mai târziu
După o convulsie febrilă simplă, riscul de epilepsie până la 7 ani este aproximativ cel al populației generale, adică 1%, conform AAP. Într-un studiu pe 687 de copii cu o primă convulsie febrilă, din Rochester, Minnesota (SUA), riscul de crize neprovocate (care apar fără febră) până la 25 de ani a fost de 7% în total: de 2,4% după convulsiile febrile simple, de 6–8% cu o singură trăsătură complexă, de 17–22% cu două și de 49% cu toate trei.
Riscul este mai mare și când în familie există epilepsie. Chiar și așa, cei mai mulți copii cu convulsii febrile nu fac epilepsie. Când după convulsii febrile simple apare totuși epilepsia, cauza este cel mai probabil o predispoziție genetică, nu leziuni ale creierului produse de convulsiile repetate.
Ce investigații se fac după o convulsie febrilă?
După o convulsie febrilă simplă
Atenția medicului se îndreaptă spre cauza febrei. Ghidul Academiei Americane de Pediatrie (AAP) nu recomandă electroencefalograma (EEG) la un copil sănătos din punct de vedere neurologic și nici imagistica cerebrală de rutină, iar analizele de sânge nu se fac de rutină doar pentru a căuta cauza convulsiei. Medicul pediatru decide, după ce examinează copilul.
După o convulsie febrilă complexă
Recomandările de mai sus nu se aplică convulsiilor febrile complexe. Conform unei recenzii din 2024 despre convulsiile febrile, după o convulsie complexă se recomandă o evaluare completă la neurologul pediatru, iar investigațiile se aleg după istoric și după examen. Imagistica nu este de obicei necesară, decât dacă examenul neurologic găsește semne anormale sau focale. Despre EEG, părerile nu sunt unanime; se recomandă când copilul are și probleme neurologice sau de dezvoltare, pentru că la acești copii riscul de epilepsie este cel mai mare.
De ce apar convulsiile febrile mai des în unele familii?
O predispoziție moștenită, de obicei fără un test de făcut
Factorii genetici au un rol important în apariția convulsiilor febrile. Într-un studiu din Rotterdam pe rudele a 129 de copii cu convulsii febrile, frații au avut convulsii febrile în 10% din cazuri, de peste două ori mai des decât într-o populație similară (4%).
De cele mai multe ori, predispoziția nu vine dintr-o singură genă: convulsiile febrile rezultă dintr-o interacțiune complexă între factori genetici și factori de mediu, iar doar în câteva familii s-a găsit o transmitere dominantă, de la un părinte la copil. Variantele comune (polimorfismele) găsite până acum explică doar o mică parte din predispoziție.
Spectrul GEFS+: când convulsiile febrile continuă după vârsta obișnuită
În epilepsia genetică cu convulsii febrile plus (GEFS+), rudele pot avea tipuri diferite de crize, cu sau fără febră. La unii, convulsiile febrile continuă după 6 ani, vârsta la care cele mai multe se opresc, sau apar și crize fără febră: medicii le numesc convulsii febrile plus (FS+). Când un copil are doar FS+, crizele se opresc de obicei până la pubertate.
GEFS+ se transmite autozomal dominant (e suficientă varianta de la un singur părinte), cu penetranță variabilă: nu oricine moștenește varianta face crize, iar semnele pot fi mai ușoare la un membru al familiei și mai severe la altul, chiar dacă au aceeași variantă. Conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), o variantă patogenă în gena SCN1A apare în aproximativ 10% dintre familiile cu GEFS+.
Sindromul Dravet: o epilepsie severă care începe adesea cu crize în timpul febrei
Sindromul Dravet este rar: apare la aproximativ 6,5 din 100.000 de nou-născuți vii. Începe în primul an de viață, de obicei între 3 și 9 luni, la un copil care se dezvoltase normal, cu crize prelungite, cu și fără febră, care cuprind o parte a corpului sau tot corpul. Crizele sunt declanșate des de febră, de căldură (o baie caldă, efortul fizic) sau de vaccinare și sunt de obicei greu de controlat. Din al doilea an de viață apar dificultăți cognitive și de comportament. La peste 80% dintre copii se găsește o variantă patogenă în gena SCN1A, de cele mai multe ori apărută pentru prima dată la copil (de novo).
Diagnosticul contează pentru tratament: unele medicamente antiepileptice agravează crizele în sindromul Dravet. Medicul curant decide orice modificare de tratament. Vaccinarea poate declanșa o criză, dar nu schimbă evoluția bolii, iar consensul internațional pentru sindromul Dravet recomandă ca acești copii să primească toate vaccinurile obișnuite. Când o criză apărută în preajma unui vaccin este urmată de alte crize, mai ales la un copil sub 12 luni, se recomandă o evaluare atentă pentru sindromul Dravet.
Când merită o evaluare genetică?
Câteva semne arată că în spatele convulsiilor febrile poate fi o epilepsie cu cauză genetică, iar atunci evaluarea genetică își are rostul.
Semnele care schimbă evaluarea
- O criză lungă pe o parte a corpului, înainte de 12 luni: conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), o astfel de criză, cu febră (mai ales cu febră mică), la un sugar care se dezvolta normal și fără o infecție sau o leziune a creierului, sugerează puternic sindromul Dravet. Consensul internațional pentru sindromul Dravet recomandă testarea genetică la copilul de 2–15 luni cu dezvoltare normală după o singură criză prelungită pe o parte a corpului (5–29 de minute) sau după un status epilepticus (o criză de 30 de minute sau mai mult), fără cauză cunoscută, în context de febră sau de vaccinare, ori după crize prelungite repetate.
- Crize cu febră foarte devreme sau foarte des: crizele în timpul febrei înainte de 6 luni ridică suspiciunea unei epilepsii cu cauză genetică. Conform GeneReviews, debutul înainte de 7 luni, cinci sau mai multe convulsii febrile și crizele de peste 10 minute se asociază cu un risc mai mare de sindrom Dravet.
- Convulsii febrile după 6 ani, crize și fără febră sau mai multe rude cu astfel de crize: pot fi semne ale spectrului epilepsiei genetice cu convulsii febrile plus (GEFS+), iar la sugar un istoric familial bogat în asemenea manifestări sugerează acest diagnostic.
- Dezvoltarea care încetinește sau abilități pierdute: când un copil pierde după crize abilități pe care le avea, evaluarea genetică poate merge în paralel cu electroencefalograma (EEG), rezonanța magnetică (RMN) și analizele metabolice. Poți citi mai multe detalii în articolul despre copilul care pierde abilități.
- Epilepsie cu întârziere în dezvoltare sau alte probleme: Institutul Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE) recomandă să se ia în considerare secvențierea întregului genom la epilepsia de cauză necunoscută începută înainte de 2 ani, cu trăsăturile unui sindrom genetic precum sindromul Dravet sau cu dizabilitate intelectuală, autism ori malformații. Poți citi mai multe detalii în articolul despre întârzierea în dezvoltare.
Când crizele fără febră duc la un diagnostic de epilepsie, Comisia de genetică a ILAE recomandă testarea genetică în epilepsiile severe care încep în copilărie, dacă nu s-a găsit altă cauză clară. Tratamentul crizelor nu așteaptă rezultatul genetic: începe și continuă cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.
Când de obicei nu e nevoie de un test genetic
După o convulsie febrilă simplă, la un copil care se dezvoltă normal, nu sunt indicate investigații suplimentare. Convulsiile febrile din familie, fără un istoric care să sugereze GEFS+, sunt considerate o situație diferită de acest spectru. Istoricul familiei se discută la consultație, împreună cu celelalte semne ale copilului.
Ce test genetic se alege și ce poate schimba rezultatul?
Cum se alege testul
Primul test se stabilește la consultație: poate fi un test țintit, un panel pentru epilepsii (un grup de gene legate de epilepsie) sau genomul. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.
La suspiciunea unei boli legate de gena SCN1A, conform GeneReviews, testul recomandat este un panel de gene pentru epilepsie, iar testul doar pe gena SCN1A e rar util. Un test țintit se folosește mai ales pentru o variantă deja cunoscută în familie; altfel, genomul poate fi ales de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple. Poți citi mai multe detalii în articolul despre secvențierea întregului genom (WGS).
Din catalogul Helixomic, după situație, se pot discuta:
- Panelul genetic pentru encefalopatii epileptice: printre alții, pentru sugarul cu crize prelungite, adesea declanșate de febră
- Panelul genetic pentru epilepsie familială și idiopatică: pentru familiile cu mai multe persoane cu epilepsie sau cu convulsii febrile care continuă după vârsta obișnuită
- Panelul genetic pentru epilepsie, 923 de gene: citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) 923 de gene asociate cu epilepsia; printre alții, pentru copilul cu epilepsie apărută în primele luni sau ani de viață, fără o cauză găsită
La copil, se poate începe direct cu testul trio (copilul și ambii părinți) sau doar cu copilul, cu părinții testați după, dacă trebuie clarificată o variantă cu semnificație incertă sau dacă rezultatul e negativ. Alegerea se face împreună cu familia, după consiliere, iar trio are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic. Poți citi mai multe detalii în ghidul despre testul genetic la copil.
Ce aduce un diagnostic genetic
Când testarea genetică găsește cauza, familia află mai multe despre evoluția probabilă, despre alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii. Pentru o sarcină viitoare, cauza cunoscută deschide opțiuni precum testarea prenatală și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care le discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate. În sindromul Dravet, confirmarea genetică poate permite alegerea unui tratament mai potrivit, iar un diagnostic molecular poate evita investigații inutile.
Când varianta copilului nu se găsește în sângele niciunui părinte, riscul pentru frați este mic, dar mai mare decât în populația generală. Asta pentru că varianta poate exista doar în unele ovule sau spermatozoizi ai unui părinte (mozaicism germinal). În sindromul Dravet, conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), până la 10% dintre copiii la care varianta pare apărută pentru prima dată la ei (de novo) au un părinte cu mozaicism pentru variantă. Conform GeneReviews, când un părinte are o variantă SCN1A, fiecare copil are o șansă de 50% să o moștenească, dar nu toți cei care o moștenesc fac crize. Rudele pot afla dacă au moștenit varianta printr-un test țintit (testarea în cascadă, riscul pentru următorul copil).
Ce nu poate arăta testul
- Diagnosticul de sindrom Dravet rămâne clinic: varianta singură nu îl stabilește, iar lipsa ei nu îl exclude.
- O variantă cu semnificație incertă (VUS) nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată (detalii despre VUS).
- Tratamentul țintit pe cauză: pentru cei mai mulți copii cu o epilepsie genetică, diagnosticul nu aduce un tratament țintit pe cauza bolii.
- Contextul clinic: toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Cum decurge consultația de genetică pentru copilul tău?
Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al copilului, iar la consultația față în față medicul îl și examinează clinic; în urma evaluării, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic.
Ce aduci la consultație
Contează cum a decurs episodul, cât a durat și dacă în familie au mai fost convulsii febrile, epilepsie sau alte boli ale creierului. Îți vor fi de folos:
- Descrierea crizelor: durata, temperatura, partea corpului cuprinsă; o filmare, dacă există
- Documentele medicale: scrisorile medicale, electroencefalograma (EEG) și rezonanța magnetică (RMN), dacă s-au făcut
- Dezvoltarea copilului și istoricul familiei: ce abilități are copilul, rudele cu convulsii febrile sau cu epilepsie, pe ambele linii, și testele genetice făcute în familie
Ce observăm în practica clinică
Din practica dr. Anca Neacșu:
La epilepsie, după un panel sau un exom cu rezultat negativ, pasul următor pe care îl recomand de obicei este secvențierea întregului genom. Lipsa altor cazuri în familie nu exclude o cauză genetică, mai ales pentru variantele apărute de novo. Iar pentru a afla riscul de a transmite epilepsia copiilor, mai întâi avem nevoie de un diagnostic genetic.
Următorul pas: copilul tău a avut o convulsie febrilă lungă, pe o parte a corpului sau repetată, face crize și fără febră, are o întârziere în dezvoltare sau în familie sunt cazuri de epilepsie? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- American Academy of Pediatrics, Subcommittee on Febrile Seizures. Neurodiagnostic evaluation of the child with a simple febrile seizure. Pediatrics. 2011;127(2):389-394. https://doi.org/10.1542/peds.2010-3318
- American Academy of Pediatrics, Subcommittee on Febrile Seizures. Febrile seizures: clinical practice guideline for the long-term management of the child with simple febrile seizures. Pediatrics. 2008;121(6):1281-1286. https://doi.org/10.1542/peds.2008-0939
- National Institute for Health and Care Excellence. Epilepsies in children, young people and adults. NICE guideline NG217. 2022. https://www.nice.org.uk/guidance/ng217
- Zuberi SM, Wirrell E, Yozawitz E, et al. ILAE classification and definition of epilepsy syndromes with onset in neonates and infants: position statement by the ILAE Task Force on Nosology and Definitions. Epilepsia. 2022;63(6):1349-1397. https://doi.org/10.1111/epi.17239
- Miller IO, Sotero de Menezes MA. SCN1A Seizure Disorders. GeneReviews. 2007, revizuit în 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1318/
- Wirrell EC, Hood V, Knupp KG, et al. International consensus on diagnosis and management of Dravet syndrome. Epilepsia. 2022;63(7):1761-1777. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9543220/
- Krey I, Platzer K, Esterhuizen A, et al. Current practice in diagnostic genetic testing of the epilepsies. Epileptic Disord. 2022;24(5):765-786. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10752379/
- Ferretti A, Riva A, Fabrizio A, et al. Best practices for the management of febrile seizures in children. Ital J Pediatr. 2024;50:95. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11089695/
- Annegers JF, Hauser WA, Shirts SB, Kurland LT. Factors prognostic of unprovoked seizures after febrile convulsions. N Engl J Med. 1987;316(9):493-498. https://doi.org/10.1056/NEJM198702263160901
- van Esch A, Steyerberg EW, van Duijn CM, et al. Prediction of febrile seizures in siblings: a practical approach. Eur J Pediatr. 1998;157(4):340-344. https://doi.org/10.1007/s004310050824