Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Sindromul Li-Fraumeni: gena TP53, ce cancere apar, testarea genetică și supravegherea

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
15 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

O asistentă de radiologie ajută o pacientă cu căști să se așeze pe masa aparatului RMN

Poate în familia ta au fost mai multe cancere la vârste tinere sau un test a găsit o variantă în gena TP53. Mai departe vom discuta ce este sindromul Li-Fraumeni, cine se testează, ce înseamnă rezultatul și ce supraveghere urmează.

Pe scurt: sindromul Li-Fraumeni și gena TP53

Sindromul Li-Fraumeni este o predispoziție moștenită la mai multe tipuri de cancer, adesea de la vârste tinere, dată de o variantă patogenă în gena TP53. Cele mai caracteristice sunt cinci: cancerul de sân, sarcoamele de os și de țesuturi moi, tumorile cerebrale și cancerul glandei suprarenale.

Testul genetic se discută după criterii stabilite de ghiduri, uneori chiar fără alte cazuri în familie. O variantă TP53 găsită pe tumoră sau doar într-o parte din celulele sângelui nu înseamnă automat sindromul. La purtători, supravegherea cu rezonanță magnetică (RMN) de corp întreg și alte controale caută cancerele devreme, încă din copilărie. Testul îl alegem împreună la consultație. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre cancerul în familie.

Ce este sindromul Li-Fraumeni

Gena TP53 și proteina p53

Gena TP53 produce proteina p53, care oprește diviziunea unei celule cu ADN-ul deteriorat și, la nevoie, îi declanșează moartea. Avem două copii ale genei. Când una dintre ele are de la naștere o variantă patogenă, celulele pierd mai ușor această frână, iar riscul de cancer crește. TP53 este singura genă cunoscută a sindromului.

Cum se transmite

Fiecare copil al unui purtător are o șansă de 50% să moștenească varianta. La 7–20% dintre persoanele cu sindromul, varianta a apărut pentru prima dată la ele (de novo), iar uneori o astfel de variantă e prezentă doar într-o parte din celulele corpului (mozaicism).

Li-Fraumeni sau „sindromul de cancer ereditar legat de TP53”

Ghidul european din 2020 al rețelei ERN GENTURIS a propus denumirea mai largă de „sindrom de cancer ereditar legat de TP53”, pentru că variantele TP53 se găsesc mai ales la copii cu cancer sau la femei cu cancer de sân, adesea fără alte cazuri în familie.

Ce cancere apar și la ce vârste

Riscul de cancer este crescut la orice vârstă, inclusiv în copilărie, iar tipurile de cancer diferă după vârstă.

Cancerele din copilărie

La copii apar mai des cancerul glandei suprarenale (carcinom corticosuprarenal), o tumoră rară a creierului (carcinom de plex coroid), sarcoamele de țesuturi moi, mai ales rabdomiosarcomul, și o tumoră a cerebelului (meduloblastom). Tumorile oaselor (osteosarcomul) apar mai ales în copilărie și adolescență.

Cancerele de la vârsta adultă

La femei, cancerul de sân este cel mai frecvent cancer și apare aproape mereu înainte de menopauză. Conform actualizării din 2025 a protocolului Toronto de supraveghere, riscul de cancer de sân pe parcursul vieții este estimat la 85% până la 60 de ani, de aceea RMN-ul mamar anual începe de la 20 de ani. Bărbații nu au un risc crescut cunoscut de cancer de sân. La adulți apar și sarcoame, tumori cerebrale, leucemii, cancer pulmonar la vârste tinere și, mai târziu, cancere de pancreas și de prostată. După un prim cancer, riscul unui al doilea e mai mare, iar radioterapia și unele chimioterapii pot contribui la el.

Riscul diferă de la o familie la alta

În forma clasică a sindromului, conform GeneReviews, riscul de cancer pe parcursul vieții este de aproximativ 90% la femei și 70% la bărbați. Nu oricine are varianta face însă cancer. Primele estimări vin mai ales din familii cu multe cancere și probabil supraestimează riscul, iar unele persoane au o formă numită atenuată, cu un risc mai mic și cancere apărute mai târziu. Pentru o persoană anume, riscul nu poate fi prezis doar din variantă, așa că protocolul Toronto actualizat recomandă aceeași supraveghere tuturor purtătorilor. Ghidul european face însă diferența după variantă: de exemplu, la variantele cu risc mare recomandă RMN-ul de corp întreg încă de la naștere. Ce supraveghere ți se potrivește se stabilește la consultație, cu echipa care te urmărește.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Când te poți gândi la sindromul Li-Fraumeni

Ghidul european recomandă testul pentru gena TP53 tuturor persoanelor care îndeplinesc criteriile Chompret revizuite.

Criteriile Chompret revizuite

  • un cancer dintre cele cinci (sân, sarcom de țesuturi moi, osteosarcom, tumoră cerebrală, cancer al glandei suprarenale) înainte de 46 de ani și cel puțin o rudă de gradul I sau II cu unul dintre ele înainte de 56 de ani;
  • mai multe cancere la aceeași persoană, dintre care două din cele cinci, primul apărut înainte de 46 de ani;
  • cancerul glandei suprarenale, carcinomul de plex coroid sau o formă de rabdomiosarcom (embrionar, de subtip anaplazic), oricare ar fi istoricul familial;
  • cancerul de sân înainte de 31 de ani, oricare ar fi istoricul familial.

Ghidul recomandă testul și la copiii cu anumite forme rare de leucemie sau de meduloblastom ori cu un osteosarcom al maxilarului și la cine face un al doilea cancer în zona iradiată pentru un prim cancer dintre cele cinci, apărut înainte de 46 de ani. La femeile cu cancer de sân după 46 de ani, fără istoricul de mai sus, ghidul nu recomandă testul TP53; decizia se ia individual, la consultație.

Fără alte cazuri în familie, poate fi totuși Li-Fraumeni

Istoricul familial nu trebuie să fie o condiție pentru testul TP53, pentru că varianta poate fi apărută pentru prima dată și pentru că nu toți purtătorii fac cancer. Istoricul poate părea negativ și când familia e mică, un părinte a decedat de tânăr sau cancerele nu au fost recunoscute. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cancerul ereditar și istoricul familial.

Testul genetic: când se face și ce test se alege

Testul pentru cancerul ereditar caută o eventuală mutație cu care te-ai născut și care îți crește riscul de a avea anumite cancere pe toată perioada vieții. Rezultatul contează pentru supraveghere, pentru tratamentul unui cancer și pentru rude.

Evaluarea genetică

Evaluarea genetică o face medicul genetician, înainte de test. Studiază documentele tale medicale și, în amănunt, istoricul familiei: cine a avut cancer, ce tip și la ce vârstă. La consultația față în față, te examinează clinic, dacă este cazul. Îți explică scopul testării și limitele ei, apoi, în funcție de suspiciune, poate recomanda testul genetic potrivit.

Primul test se alege la consultație

Testul îl alegem împreună la consultație. Opțiunile, după situație:

  • Testul genei TP53: analiza genei TP53 caută atât modificările mici din secvența genei, cât și fragmentele mai mari lipsă sau în plus. Se potrivește când tabloul arată clar spre sindrom, de exemplu la un copil cu cancerul glandei suprarenale.
  • Un panel cu mai multe gene, care include TP53: când istoricul nu e precis, medicul recomandă de obicei un test mai extins, cu mai multe gene, în locul celui pentru un singur sindrom, ca să nu rămână neverificate alte gene. Poate fi panelul pan-cancer de predispoziție ereditară sau, la un cancer de sân la vârstă tânără, unde intră în discuție și mutațiile BRCA1 și BRCA2, panelul pentru cancer ereditar de sân cu risc înalt, cu genele BRCA1, BRCA2, CDH1, PALB2, PTEN, STK11 și TP53.
  • Testul țintit, când în familie se cunoaște deja varianta.

De ce contează rezultatul înainte de tratamentul unui cancer

Conform ghidului european, testul TP53 se face, când e indicat, înainte de începerea tratamentului, pentru ca la purtători să se poată evita, dacă e posibil, radioterapia și chimioterapiile care afectează ADN-ul, iar operația să fie preferată. La un cancer de sân, rezultatul poate schimba tipul operației. Investigațiile și tratamentele necesare pentru cancerul de acum nu se omit însă: eficiența tratamentului are prioritate față de grija pentru efectele târzii. Medicul curant decide orice modificare de tratament. Tratamentul nu așteaptă rezultatul genetic decât dacă așa decide medicul curant.

Ce nu poate arăta testul

Testul nu spune dacă și când va apărea un cancer. Testul doar pentru TP53 nu vede variantele din alte gene de predispoziție la cancer, care pot cauza un tablou asemănător, iar o variantă prezentă doar în alte țesuturi decât sângele poate scăpa. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

O variantă TP53 găsită în tumoră, la biopsia lichidă sau la un panel

Gena TP53 face parte din multe paneluri pentru cancer, așa că tot mai multe variante TP53 se găsesc la persoane fără semnele sindromului. Nu orice variantă TP53 înseamnă sindromul.

Varianta găsită în tumoră

O variantă TP53 apare în aproximativ jumătate dintre tumori, de obicei doar în celulele tumorii, fără să fie moștenită. Când analiza genetică a tumorii sugerează o variantă moștenită, aceasta se confirmă cu un test genetic separat. Dacă istoricul nu cere oricum testul, pentru o variantă TP53 din tumoră ghidul din 2024 al Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO) recomandă testul pentru varianta moștenită doar la pacienții sub 30 de ani; un sarcom la o rudă, de exemplu, poate ajuta decizia. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cancer.

Varianta găsită doar într-o parte din celulele sângelui

O variantă TP53 prezentă doar într-o parte din celulele sângelui poate fi ADN eliberat de un cancer răspândit sau o modificare apărută cu vârsta în celulele care produc sângele (hematopoieză clonală). Aceasta din urmă e mai frecventă cu vârsta, la fumători și după chimioterapie sau radioterapie, dar poate apărea de la 30 de ani. Poate fi și un mozaicism. De aceea, înainte de diagnostic, varianta se confirmă pe țesutul din care a pornit tumora și, uneori, și pe un țesut fără celule ale sângelui, ca firul de păr sau pielea.

Într-un studiu din 2018, una din cinci variante TP53 găsite avea semne că ar putea fi prezentă doar într-o parte din celule, iar acolo unde s-a putut verifica, 91% s-au dovedit dobândite, cele mai multe prin hematopoieză clonală. Cine are o variantă confirmată ca hematopoieză clonală nu are sindromul Li-Fraumeni. Situația apare și la biopsia lichidă.

Varianta găsită la un panel făcut din alt motiv

Conform ghidului european, o variantă TP53 găsită la o femeie cu un cancer de sân izolat, care nu îndeplinește criteriile Chompret, se discută într-o echipă multidisciplinară cu experiență. O variantă TP53 găsită la o vârstă mai înaintată, fără semnele sindromului în familie, poate fi de fapt hematopoieză clonală. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce înseamnă un rezultat genetic pozitiv.

Ce înseamnă rezultatul testului genetic

Rezultat pozitiv

O variantă patogenă sau probabil patogenă în TP53, confirmată ca variantă cu care te-ai născut, pune diagnosticul de sindrom Li-Fraumeni. La consultația de interpretare, medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.

Rezultat negativ

Dacă în familie se cunoaște o variantă patogenă și testul a căutat-o, un rezultat negativ înseamnă că nu ai moștenit-o și, de regulă, nu ai nevoie de supravegherea sindromului; medicul specialist confirmă că acest lucru ți se aplică. Dacă apar simptome sau informații noi despre cancerele din familie, e bine să revii la medic. Fără o variantă cunoscută în familie, la o persoană care a avut unul dintre cancerele de mai sus, un rezultat negativ face sindromul mai puțin probabil, dar nu îl exclude: conform GeneReviews, varianta se găsește la aproximativ 90% dintre persoanele cu criteriile clasice și la jumătate dintre cele cu criteriile Chompret. Cine are diagnosticul clinic de sindrom Li-Fraumeni primește recomandări de supraveghere și fără variantă găsită. Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor discutat este secvențierea întregului genom (WGS), atât la adulți, cât și la copiii cu cancer. La genom, descoperirile incidentale (lista ACMG), statutul de purtător și un raport farmacogenetic se raportează doar dacă le alegi la consimțământ, după consiliere; la un copil, aleg părinții.

Variantă cu semnificație incertă (VUS)

O VUS în TP53 nu pune și nu exclude diagnosticul. O VUS nu se folosește în decizii medicale și se urmărește până la reclasificare. Rudele fără simptome nu se testează pentru o VUS.

Supravegherea: ce recomandă ghidurile

Conform actualizării din 2025 a Asociației Americane pentru Cercetarea Cancerului (AACR), depistarea timpurie prin supraveghere duce la rezultate mai bune, cu mai puține decese legate de tumori.

Ce cuprinde supravegherea

Ghidul european din 2020 și protocolul Toronto actualizat în 2025 au aceleași controale de bază, cu diferențe de ritm și de vârstă:

Control Ghidul european (2020) Protocolul Toronto (2025)
Examen clinic la 6 luni (copii), anual (adulți) la 3–4 luni (copii), la 6 luni (adulți)
RMN de corp întreg anual (adulți); de la naștere la variantele cu risc mare sau după chimioterapie ori radioterapie anual, de la naștere
RMN cerebral anual la adulți, până la 50 de ani; de la naștere la variantele cu risc mare anual, de la naștere
RMN mamar, la femei anual, 20–65 de ani anual, de la 20 de ani; mamografie de la 30 de ani
Ecografie abdominală cel puțin o dată la 6 luni, până la 18 ani la 3–4 luni (copii), la 6 luni (adulți)

Protocolul Toronto adaugă la adulți și alte controale, de exemplu colonoscopia de la 25 de ani; ghidul european o recomandă de la 18 ani, doar după radioterapie pe abdomen sau când tumorile colorectale din familie sugerează un risc genetic crescut. Protocolul Toronto nu recomandă oprirea controalelor la vârstele din ghidul european, considerând că nu există încă dovezi pentru ele, nici o supraveghere diferită după tipul variantei. Intervalele și controalele potrivite pentru tine le stabilește, la consultație, echipa care te urmărește, de obicei oncologul sau pediatrul oncolog.

RMN-ul de corp întreg: ce aduce și ce limite are

Conform ghidului european, RMN-ul de corp întreg permite descoperirea devreme a tumorilor: la prima examinare găsește un cancer nou, de obicei localizat, la aproximativ 7 din 100 de purtători. E scump, greu accesibil și dă des rezultate fals pozitive, mai ales la prima examinare, iar copiii mici au de obicei nevoie de sedare. Supravegherea intensă e grea pentru pacient și pentru familie, iar sprijinul psihologic ajută.

Radiațiile și alte expuneri

Expunerea la radiații pentru diagnostic și tratament merită redusă cât se poate, iar fumatul, soarele fără protecție, expunerile la locul de muncă și alcoolul în exces merită evitate, pentru că efectele lor se pot aduna cu cele ale variantei. O investigație de care ai nevoie nu se amână din acest motiv: medicul alege, unde se poate, o metodă fără radiații. Conform protocolului Toronto actualizat, tomografia nu se folosește pentru supraveghere, nici pentru plămâni.

Opțiunile de reducere a riscului

Conform protocolului Toronto actualizat, mastectomia de reducere a riscului se discută cu toate femeile purtătoare, ideal la începutul vieții adulte, și este singura operație preventivă indicată în sindrom; ghidul european spune că se poate discuta de la caz la caz. Operația de reducere a riscului este o opțiune pe care o discuți cu specialiștii, iar decizia îți aparține.

Rudele tale: testarea în cascadă

Cine se testează și în ce ordine

După ce varianta e găsită, testul țintit se oferă tuturor rudelor de gradul I, inclusiv copiilor, și rudelor mai îndepărtate. De obicei se face prin analiza Sanger pentru mutația familială; dacă varianta e o deleție sau o duplicație de exoni, pe care analiza Sanger nu o vede, la consultație se alege testul potrivit. Dacă persoana cu varianta e un copil, testarea începe de obicei cu părinții și frații; dacă niciunul dintre părinți nu are varianta, frații se testează totuși, pentru că un părinte o poate avea doar în unele celule. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, se pornește, când există, de la ADN-ul păstrat de la ea. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea în cascadă.

Copiii

Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. În sindromul Li-Fraumeni, supravegherea poate începe de la naștere, așa că testul se discută devreme; se poate face chiar la naștere, din sângele din cordonul ombilical. Ghidul european oferă testul sistematic de la naștere când varianta din familie dă cancere în copilărie, dar nu și când nu le dă de obicei; protocolul Toronto actualizat nu face această diferență. Decizia o iei împreună cu medicul, la consultație, iar un copil mai mare poate fi întrebat dacă e de acord.

Dacă plănuiești o sarcină

Dacă plănuiești copii, la consultație discuți riscul transmiterii și testele prenatale potrivite, ideal înainte de sarcină. După ce varianta e cunoscută în familie, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea prenatală și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care le discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate; alegerea e personală.

Următorul pas: Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la istoricul familiei și la rezultatele pe care le ai și îți spune ce test are sens și pe cine e bine să testezi întâi. Poți vedea și pagina testului genetic pentru cancere ereditare. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

De citit și: Este cancerul ereditar? și Sindromul Lynch

Referințe

  1. Frebourg T, et al. Guidelines for the Li–Fraumeni and heritable TP53-related cancer syndromes. Eur J Hum Genet. 2020;28(10):1379-1386. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7609280/
  2. Achatz MI, Villani A, et al. Update on Cancer Screening Recommendations for Individuals with Li–Fraumeni Syndrome. Clin Cancer Res. 2025;31(10):1831-1840. https://doi.org/10.1158/1078-0432.CCR-24-3301
  3. Schneider K, et al. Li-Fraumeni Syndrome. GeneReviews. 1999, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1311/
  4. Tung N, et al. Selection of Germline Genetic Testing Panels in Patients With Cancer: ASCO Guideline. J Clin Oncol. 2024;42(21):2599-2615. https://doi.org/10.1200/JCO.24.00662
  5. Weitzel JN, et al. Somatic TP53 variants frequently confound germ-line testing results. Genet Med. 2018;20(8):809-816. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5976505/
  6. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the ESHG. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Dacă am o variantă TP53, voi face sigur cancer?

Nu neapărat: riscul este mare, dar nu toți purtătorii fac cancer, iar riscul diferă de la o familie la alta. Supravegherea are rolul de a găsi devreme un cancer, dacă apare.

Pot face radiografii, tomografii sau mamografii dacă am sindromul Li-Fraumeni?

Le poți face când sunt necesare, pentru că o investigație de care ai nevoie nu se omite, dar medicul alege, unde se poate, o metodă fără radiații. La sân, ghidul european recomandă RMN-ul anual, între 20 și 65 de ani. Protocolul Toronto adaugă și mamografia de la 30 de ani, deși multe ghiduri o lasă deoparte, din grija față de radiații. Se stabilește la consultație dacă faci și mamografie.

Există un tratament pentru sindromul Li-Fraumeni?

Tratamentul privește cancerele, dacă apar: ele se tratează după regulile obișnuite din oncologie, cu adaptările de mai sus. Pentru predispoziție, ce ajută sunt supravegherea și opțiunile de reducere a riscului.

Cât de frecvent este sindromul Li-Fraumeni?

Este rar: conform GeneReviews, o variantă TP53 patogenă cu care o persoană se naște apare la aproximativ o persoană din 3.000 până la una din 10.000.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită la cancere tinere în familie dintre cele de mai sus, la o variantă TP53 găsită pe tumoră sau în sânge ori când ai deja un rezultat al unui panel, exom sau genom, pozitiv, negativ sau incert. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, examinează clinic pacientul (la consultația față în față) și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Tratamentul cancerului și supravegherea rămân la oncolog și la echipa care te urmărește. Nu ai nevoie de trimitere de la alt medic. Consultațiile le fac medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.