Analiza genelor TSC1 și TSC2 (scleroză tuberoasă)

Pe scurt

Testul analizează genele TSC1 și TSC2, a căror modificare cauzează complexul sclerozei tuberoase, o boală care poate afecta pielea, creierul, rinichii, inima și plămânii. Confirmă diagnosticul, uneori înainte să apară toate semnele, și permite testarea familiei. Se discută la copiii și adulții cu semne sugestive și la rudele unei persoane diagnosticate.

Ce analizează

Genele TSC1 și TSC2 conțin instrucțiunile pentru două proteine care lucrează împreună ca o frână a creșterii celulelor. Când una dintre ele nu funcționează, în diferite organe apar tumori benigne (hamartoame). Boala se moștenește autozomal dominant: o singură copie modificată este suficientă. Conform GeneReviews, aproximativ două treimi dintre persoanele cu scleroză tuberoasă au o variantă apărută pentru prima dată la ele (de novo), iar o treime au un părinte afectat.

Testul citește cele două gene prin secvențiere de nouă generație (NGS) și caută variantele din ele. Cele mai multe sunt schimbări ale unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmente mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici). Unele persoane au porțiuni mari lipsă (deleții), de unul sau mai mulți exoni, mai ales în gena TSC2. Ele se văd doar printr-o analiză a numărului de copii (CNV), pe care testul o include.

Pentru cine este

• Copil cu pete albe pe piele, mai ales dacă are și crize epileptice în primii ani de viață, de exemplu spasme infantile.
• Nou-născut sau sugar la care ecografia din sarcină ori de după naștere a arătat tumori benigne multiple ale inimii (rabdomioame).
• Copil sau adult cu angiofibroame pe față, tumori benigne la rinichi (angiomiolipoame) sau limfangioleiomiomatoză.
• Persoană care îndeplinește criteriile clinice ale bolii, pentru confirmare și pentru testarea familiei.
• Părinte, frate sau copil al unei persoane cu scleroză tuberoasă, când persoana afectată nu poate fi testată; altfel, rudele fac testul țintit al variantei ei.

Ce poate arăta rezultatul

Variantă patogenă găsită. Conform criteriilor internaționale din 2021, o variantă patogenă în TSC1 sau TSC2 este suficientă pentru diagnostic, chiar înainte să apară semnele clinice. Diagnosticul timpuriu permite începerea supravegherii recomandate, de exemplu a electroencefalogramei la sugar și a imagisticii pentru creier și rinichi. Fiecare copil al unei persoane afectate are o probabilitate de 50% să moștenească varianta.

Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă patogenă. Conform acelorași criterii, la 10–15% dintre persoanele care îndeplinesc criteriile clinice testarea obișnuită nu găsește o variantă, deci un rezultat negativ nu exclude boala. Cauza poate fi o variantă prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism) sau o variantă aflată adânc într-un intron.

Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea cauzează boala. Nu este diagnostică singură și se poate lămuri prin testarea părinților sau prin studii suplimentare.

Ce nu poate detecta

• Variantele prezente doar într-un procent mic de celule din sânge (mozaicism).
• Variantele aflate adânc în porțiunile dintre exoni (introni), în afara regiunilor citite.
• Variantele din alte gene care cauzează semne asemănătoare.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 43 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS), cu analiza CNV
• Variante raportate: variante din secvența genelor TSC1 și TSC2; deleții și duplicații (CNV) în genele TSC1 și TSC2
• Gene (2)

  • TSC1
  • TSC2
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 43 de zile lucrătoare