Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Hipotonia la bebeluși: când poate fi genetică și cum se face evaluarea

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
13 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Kinetoterapeută care sprijină un bebeluș așezat pe burtă pe un sul de spumă, în timp ce mama privește

Bebelușul tău ține greu capul sau pare „moale” în brațe, iar în scrisoarea medicală scrie „hipotonie axială”. E firesc să te întrebi de unde vine, ce analize urmează și dacă terapia trebuie să aștepte.

Pe scurt

Hipotonia înseamnă un tonus muscular scăzut: mușchii opun mai puțină rezistență când altcineva îi mișcă, iar copilul își controlează mai greu poziția corpului. Nu e același lucru cu slăbiciunea, care înseamnă mai puțină forță. Hipotonia nu este un diagnostic în sine, ci un semn cu multe cauze posibile, iar la o parte dintre bebeluși cauza e genetică.

Alegerea primului test genetic depinde de suspiciunea clinică și de evaluarea neurologului pediatru. Medicul genetician poate recomanda testul la consultația de genetică medicală: poate fi un test țintit sau direct secvențierea întregului genom. Kinetoterapia și intervenția timpurie încep fără să aștepte un diagnostic genetic, iar investigațiile merg în paralel. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre evaluarea genetică la copilul cu întârziere în dezvoltare.

Ce înseamnă hipotonia la un bebeluș?

„Hipotonie axială” sau „generalizată”: ce scrie în scrisoarea medicală

Tonusul postural ține corpul împotriva gravitației și se vede în mușchii axiali: ai gâtului, ai spatelui și ai trunchiului.

„Hipotonie axială” înseamnă că tonusul scăzut privește mai ales gâtul și trunchiul, iar „generalizată”, tot corpul. Pot apărea și cuvintele „centrală” sau „periferică”, care spun de unde pornește problema. Hipotonia centrală pornește de la creier și măduva spinării. Hipotonia periferică pornește de la neuronii motori din măduvă (care comandă mușchii), de la nervii periferici, de la legătura dintre nerv și mușchi sau de la mușchi. Uneori, hipotonia are atât o componentă centrală, cât și una periferică.

Ce observi acasă și ce verifică medicul

Unii sugari cu hipotonie stau cu picioarele desfăcute „ca de broască” și se mișcă puțin, iar unii sug atât de greu încât au nevoie de o sondă de alimentație.

Medicul ridică bebelușul de mâini spre șezut și urmărește dacă îi rămâne capul în urmă. Îl ține vertical, de sub brațe, ca să vadă dacă „alunecă” printre mâini. Îl ține și pe palmă, cu burta în jos, ca să vadă dacă atârnă ca o păpușă de cârpă.

Medicul verifică și reflexele și forța. În hipotonia centrală, reflexele osteotendinoase (cele pe care medicul le verifică cu ciocănelul, de exemplu la genunchi) sunt normale sau mai vii, iar mișcările împotriva gravitației rămân relativ păstrate. Bolile nervilor periferici și ale mușchilor se manifestă adesea prin hipotonie ca prim semn, prin reflexe diminuate sau absente și printr-o slăbiciune profundă.

Când e nevoie repede de un medic

Unele schimbări cer o reevaluare urgentă: pierderea unor abilități motorii pe care copilul le avea (regres al achizițiilor motrice), pierderea forței sau orice problemă cu respirația ori cu înghițirea. Mici zvâcniri ale mușchilor (fasciculații), cel mai des la limbă, pot indica o boală a neuronului motor, precum atrofia musculară spinală (SMA), cu risc de agravare rapidă în timpul unei boli acute. Dacă un sugar respiră greu ori nu se mai poate hrăni, cere ajutor medical imediat, la urgențe.

Poate fi genetică hipotonia bebelușului?

Da, la o parte dintre bebeluși cauza e genetică: hipotonia poate face parte din peste 500 de boli genetice diferite.

Hipotonia care vine de la creier și cea care vine de la nervi și mușchi

Prima întrebare a medicului este dacă tonusul scăzut vine de la sistemul nervos central, de la nervii periferici și mușchi sau de la amândouă. Conform unei recenzii de consens din 2022, la nou-născuții cu hipotonie primară (fără o cauză secundară, ca hipoglicemia sau o infecție generalizată) cauza e centrală în 60–80% din cazuri și periferică, inclusiv neuromusculară, în 15–30%.

Cauzele care nu sunt genetice

Unele cauze sunt secundare, adică hipotonia vine dintr-o altă problemă de sănătate (care poate avea uneori și ea o cauză genetică): zahărul scăzut în sânge (hipoglicemia), o boală de inimă congenitală sau o infecție generalizată (sepsis). Acestea sunt frecvente și se găsesc de obicei la prima evaluare. Alte cauze negenetice pornesc de la creier: lipsa de oxigen la naștere (encefalopatia hipoxic-ischemică), o infecție, o sângerare în interiorul craniului sau un traumatism.

Hipotonia poate fi și trecătoare, de exemplu la un copil născut prematur, după expunerea la unele medicamente sau în timpul unei boli. Medicul poate verifica și funcția tiroidei, chiar fără semnele obișnuite ale unei boli tiroidiene.

Cauzele genetice, pe categorii

  • Modificările cromozomiale: sindromul Down (trisomia 21) este cea mai frecventă cauză cromozomială a hipotoniei centrale
  • Bolile de amprentare genomică (în care contează de la care dintre părinți vine o regiune a ADN-ului): în sindromul Prader-Willi, hipotonia apare la aproape toți sugarii, care se mișcă puțin, plâng slab și sug greu
  • Bolile neuronului motor: atrofia musculară spinală este una dintre cele mai frecvente cauze ale hipotoniei periferice
  • Bolile mușchilor: miopatiile congenitale și distrofiile musculare congenitale se văd adesea din perioada de nou-născut, cu hipotonie și slăbiciune; în distrofia miotonică de tip 1 congenitală, hipotonia și slăbiciunea severă sunt prezente de la naștere
  • Bolile joncțiunii dintre nerv și mușchi: sunt mai rare, dar tratabile, de exemplu sindroamele miastenice congenitale
  • Bolile de metabolism: de exemplu bolile peroxizomale sau boala Pompe, în a cărei formă infantilă sugarul netratat are de obicei hipotonie, iar inima mărită se vede de obicei în primele săptămâni de viață
  • Alte boli care afectează creierul: malformațiile dezvoltării cortexului și multe boli cauzate de o singură genă

La copiii cu întârziere globală în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală, rata de diagnostic genetic crește dacă există și trăsături dismorfice (particularități ale feței sau ale corpului), anomalii congenitale sau alte probleme neurologice.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Ce analize se fac și cine alege primul test genetic?

În practica dr. Anca Neacșu, la un sugar cu hipotonie fără semne clare de atrofie musculară spinală (SMA) sau de sindrom Prader-Willi, primul test depinde de suspiciunea clinică și de evaluarea neurologului: poate fi un test țintit sau direct genomul.

Evaluarea la neurologul pediatru

Medicul exclude întâi cauzele secundare: o infecție, hipoglicemia, o boală de metabolism înnăscută (de cauză genetică) sau lipsa de oxigen la naștere. Un prim test poate fi dozarea creatinkinazei (CK), o enzimă care trece în sânge din mușchii afectați. CK e crescută la majoritatea persoanelor cu o boală a mușchilor, dar poate fi normală în miopatiile care avansează lent.

Medicii specialiști fac testarea pentru bolile nervilor periferici și ale mușchilor, deoarece sunt adesea necesare teste electrodiagnostice, precum electromiografia (un test care măsoară activitatea electrică a mușchilor și a nervilor), sau teste genetice specifice.

Testele țintite, acolo unde genomul nu vede bine

Trei cauze frecvente ale hipotoniei la nou-născut au teste țintite rapide și se iau în calcul devreme: distrofia miotonică de tip 1, sindromul Prader-Willi și SMA. Când suspiciunea clinică pentru una dintre ele e mare, testul țintit de referință rămâne de luat în calcul, pentru că fiecare are un tip de modificare pe care secvențierea îl vede greu:

  • SMA: gena SMN1 are o copie aproape identică, SMN2, cu peste 99% din secvență comună; testul numără copiile exonului 7 al genei SMN1 (de exemplu prin MLPA), o porțiune a genei care lipsește la peste 95% dintre persoanele cu SMA
  • Sindromul Prader-Willi: analiza metilării ADN-ului din regiunea 15q11-q13 (de exemplu prin MS-MLPA), un test care citește semnalele chimice de pe ADN și arată de la care dintre părinți vine regiunea, detectează sindromul la peste 99% dintre persoanele afectate
  • Distrofia miotonică de tip 1: expansiunea CTG (o secvență scurtă de ADN, CTG, repetată de prea multe ori) din gena DMPK nu e detectată de un panel de secvențiere (un test care citește un grup de gene alese), iar pentru ea există analiza expansiunii CTG din gena DMPK

Când testele țintite sunt negative, următorul pas poate fi genomul. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce nu poate detecta WGS.

Genomul, de la început sau după testele țintite

Pentru alți sugari, genomul poate fi primul test. Secvențierea întregului genom (WGS) citește aproximativ 98% din întregul genom într-o singură analiză, inclusiv ADN-ul mitocondrial. Medicul o poate recomanda de primă intenție pentru a evita testările genetice multiple.

Recenzia de consens din 2022 recomandă secvențierea rapidă a genomului sau a exomului (doar porțiunile genelor care conțin instrucțiunile pentru proteine) ca test de primă linie la nou-născuții din terapia intensivă cu hipotonie neexplicată. Testarea rapidă poate reduce nevoia de investigații lungi și invazive, precum electromiografia sau biopsia musculară. Colegiul American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) recomandă cu tărie exomul și genomul ca test de primă sau a doua linie la copiii cu anomalii congenitale apărute înainte de un an și la cei cu întârziere în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală.

Într-un studiu internațional publicat în 2025, 72 (60%) dintre cei 121 de sugari testați prin exom sau genom au primit un diagnostic molecular (li s-a găsit cauza genetică). Sugarii erau internați în terapia intensivă neonatală și aveau o hipotonie fără o cauză cunoscută. Rata de diagnostic nu a diferit între sugarii la care hipotonia era semnul principal (66%) și cei cu afectarea mai multor organe (54%). Cifrele descriu nou-născuți internați: vârsta mediană la evaluare a fost de 8 zile. Despre pachetele disponibile găsești mai multe pe pagina analiza WGS.

Trio sau doar copilul

În trio se testează copilul împreună cu ambii părinți. Comparația cu părinții crește șansa de diagnostic: variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo) ies în evidență, iar variantele incerte se pot clasifica mai precis. Între trio și testul doar pe copil se alege împreună cu familia, după consiliere; trio are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic. Testarea poate începe și doar cu copilul. Părinții se testează după identificarea unei variante cu semnificație incertă care se potrivește semnelor copilului sau după un rezultat negativ. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testul genetic trio.

Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.

Din practica dr. Anca Neacșu

Dr. Anca Neacșu este medic specialist în genetică medicală.

Din practica dr. Anca Neacșu:

Mă gândesc mai mult la o cauză genetică atunci când întârzierea nu vine singură: dacă apar și alte probleme de sănătate sau trăsături dismorfice, dar și dacă există epilepsie, regres, un cap mult mai mare (macrocefalie) sau mai mic decât media (microcefalie), malformații, hipotonie, tulburări de mișcare, afectarea mai multor organe, tulburări de creștere sau un istoric familial relevant. Ideal e ca fiecare copil să aibă o strategie de testare, nu zeci de teste.

Ce poate și ce nu poate arăta testul genetic

  • Nu pune singur diagnosticul: testul poate descoperi o cauză a hipotoniei, iar medicul o pune în legătură cu semnele copilului. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
  • Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute de exom sau genom.
  • Unele modificări cer un alt test: în studiul din 2025, doi sugari au primit diagnosticul prin secvențierea ADN-ului mitocondrial după un exom negativ, iar unul a avut nevoie de un test țintit pentru o expansiune pe care genomul nu a văzut-o.
  • Poate găsi o variantă cu semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă produce boala. O VUS nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată.
  • Poate raporta și alte informații: genomul poate raporta descoperirile incidentale recomandate de ACMG, statutul de purtător (dacă poartă o variantă pe care o poate transmite fără să aibă boala) și informații de farmacogenetică (despre cum poate răspunde copilul la unele medicamente). În cazul unui copil, părinții aleg după consiliere dacă primesc aceste informații.

Așteptăm cu terapia până se găsește cauza?

Terapia nu așteaptă rezultatul genetic: kinetoterapia și intervenția timpurie încep cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.

Terapiile încep cu sau fără un diagnostic genetic

Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), copiii la care se suspectează o întârziere neuromotorie sunt îndrumați spre intervenție timpurie, iar trimiterea la kinetoterapie sau terapie ocupațională se face în paralel cu investigațiile. Chiar fără un diagnostic neuromotor precis, copiii cu întârziere motorie beneficiază de terapii.

Când diagnosticul schimbă tratamentul

În atrofia musculară spinală (SMA), tratamentul început devreme sau înainte de simptome dă rezultate mult mai bune decât cel început după apariția lor. Conform GeneReviews, pentru toate tipurile de SMA există trei tratamente care vizează mecanismul bolii: nusinersen, risdiplam și onasemnogen abeparvovec. Toate trei sunt autorizate și în Uniunea Europeană.

În forma infantilă a bolii Pompe, terapia de substituție enzimatică începută înainte de 6 luni și înainte să fie nevoie de ventilație îmbunătățește supraviețuirea la cei mai mulți copii. În seria de cazuri a recenziei din 2022, 17 din 23 de sugari diagnosticați (74%) au avut o schimbare în îngrijire după diagnostic. Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Ce aduce un diagnostic pentru familie

Când se găsește o cauză, familia află mai multe informații despre evoluția probabilă, despre alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii.

Pentru o boală care debutează în copilărie, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea genetică prenatală și testarea genetică a embrionilor (PGT, prin fertilizare in vitro). Discuți aceste opțiuni cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate sau cu obstetricianul.

Următorul pas: bebelușul are hipotonie și nu știi dacă un test genetic poate ajuta? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. Morton SU, et al. Multicenter Consensus Approach to Evaluation of Neonatal Hypotonia in the Genomic Era: A Review. JAMA Neurol. 2022;79(4):405-413. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10134401/
  2. Morton SU, et al. Exome and Genome Sequencing to Diagnose the Genetic Basis of Neonatal Hypotonia: An International Consortium Study. Neurology. 2025;104(1):e210106. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11666248/
  3. Noritz GH, Murphy NA; Neuromotor Screening Expert Panel. Motor Delays: Early Identification and Evaluation. Pediatrics. 2013;131(6):e2016-e2027. https://doi.org/10.1542/peds.2013-1056
  4. Manickam K, et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(11):2029-2037. https://doi.org/10.1038/s41436-021-01242-6
  5. Lisi EC, Cohn RD. Genetic evaluation of the pediatric patient with hypotonia: perspective from a hypotonia specialty clinic and review of the literature. Dev Med Child Neurol. 2011;53(7):586-599. https://doi.org/10.1111/j.1469-8749.2011.03918.x
  6. Prior TW, Leach ME, Finanger EL. Spinal Muscular Atrophy. GeneReviews. 2000, revizuit 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1352/
  7. Driscoll DJ, Miller JL, Cassidy SB. Prader-Willi Syndrome. GeneReviews. 1998, revizuit 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1330/
  8. Beygo J, et al. Update of the EMQN/ACGS best practice guidelines for molecular analysis of Prader-Willi and Angelman syndromes. Eur J Hum Genet. 2019;27(9):1326-1340. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6777528/
  9. Sperry E, Leslie N, Berry L, Pena L. Pompe Disease. GeneReviews. 2007, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1261/
  10. Leanca MC, et al. Neonatal Genetic Screening Results for Spinal Muscular Atrophy in Romania. Int J Neonatal Screen. 2026;12(1):6. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12957999/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Hipotonia la bebeluș trece singură?

Depinde de cauză: la unii copii tonusul se îmbunătățește, iar unii își ajung din urmă colegii de vârstă până la școală. La alți copii rămân dificultăți motorii, intelectuale sau senzoriale. Termenul de hipotonie congenitală benignă nu ar mai trebui folosit ca diagnostic de sine stătător: alte cauze se exclud întâi, pentru că mulți copii care au primit această etichetă au avut ulterior un diagnostic de boală cauzată de o singură genă (boală monogenică).

Screeningul din maternitate a verificat atrofia musculară spinală?

Depinde de maternitate și de perioada în care s-a născut bebelușul. Din august 2022 până în iulie 2025, un program pilot de screening pentru atrofia musculară spinală (SMA) a cuprins 28 de maternități din București și din 10 județe, cu acordul scris al părinților. La sfârșitul lui octombrie 2026, SMA nu intrase încă în programul național, ci era printre bolile anunțate pentru extindere. La un sugar cu hipotonie, testul pentru SMA se ia în calcul dacă nu a fost inclus în screeningul neonatal.

Hipotonia se moștenește?

Depinde de cauză: o modificare genetică poate apărea pentru prima dată la copil (de novo), așa că lipsa unui caz asemănător în familie nu exclude o cauză genetică. SMA se transmite recesiv: purtătorii nu au simptome, iar doi părinți purtători au un risc de aproximativ 25% la fiecare sarcină. Forma congenitală a distrofiei miotonice de tip 1 e adesea moștenită de la o mamă cu aceeași boală, care nu are simptome sau are simptome ușoare.

Genomul a ieșit negativ. Ce urmează?

Împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute de exom sau genom. Dacă suspiciunea rămâne, testarea țintită se ia în calcul și după un exom sau un genom fără diagnostic, mai ales pentru modificările pe care secvențierea le vede greu. După un exom negativ, dr. Anca Neacșu recomandă genomul, de preferat în trio. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită când boala poate avea o cauză genetică sau când familia se gândește la o altă sarcină. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al copilului, iar la consultația față în față medicul îl și examinează clinic. În urma evaluării, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic.

Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.