Pe scurt
Testul caută în gena DMPK o secvență scurtă de ADN, CTG, repetată de prea multe ori (expansiune), cauza distrofiei miotonice de tip 1 (DM1). DM1 este o boală moștenită care afectează mușchii, inima, ochii, sistemul hormonal și uneori creierul. Se adresează persoanelor cu mușchi care se relaxează greu după o contracție (miotonie) și slăbiciune musculară, nou-născuților cu tonus muscular foarte scăzut (hipotonie) și rudelor unei persoane cu DM1, după o consultație de genetică medicală.
Ce analizează
La capătul genei DMPK, de pe cromozomul 19, trei „litere” din ADN, CTG, se repetă de un anumit număr de ori. Conform GeneReviews, alelele normale au 5–34 de repetiții, cele între 35 și 49 nu cauzează simptome, dar pot crește la copii, iar peste 50 de repetiții cauzează boala. Expansiunile pot ajunge la mii de repetiții.
Testul folosește TP-PCR, o metodă de PCR în care unul dintre fragmentele scurte de ADN care pornesc copierea (primerii) se leagă chiar în interiorul repetiției. Când există o expansiune, oricât de mare ar fi, metoda arată o „scară” caracteristică.
Pentru cine este
- adult cu mâini care se deschid greu după o strângere, slăbiciune a feței, gâtului, mâinilor sau gambelor, cu sau fără cataractă precoce;
- persoană cu tulburări de conducere cardiacă, cataractă precoce sau somnolență excesivă, alături de semne musculare;
- nou-născut sau sugar cu tonus foarte scăzut, dificultăți de supt și de respirație, mai ales când mama are semne ușoare;
- copil cu întârziere în dezvoltare și slăbiciune a feței, într-o familie cu cazuri de DM1;
- rudă adultă a unei persoane cu DM1 confirmat, care vrea să-și afle statutul după consultație.
Ce poate arăta rezultatul
- Expansiune prezentă: confirmă DM1. Diagnosticul schimbă supravegherea: conform GeneReviews, se recomandă EKG sau Holter anual, controlul glicemiei și examen oftalmologic periodic, iar anestezia generală cere precauții speciale, de aceea rezultatul trebuie comunicat medicului anestezist. Copiii au un risc de 50% să moștenească expansiunea, care poate crește la transmitere; forma congenitală este moștenită aproape întotdeauna de la mamă.
- Alelă intermediară (35–49 de repetiții), când raportul o semnalează: nu cauzează boala la purtător, dar poate crește la generația următoare; se discută la consultație.
- Fără expansiune: face foarte puțin probabil diagnosticul de DM1; conform GeneReviews, testarea moleculară găsește expansiunea la aproape toate persoanele afectate. Dacă simptomele sugerează în continuare o distrofie miotonică, următorul pas este testul pentru tipul 2; dacă și acesta este negativ, în practica noastră pasul următor este, de regulă, secvențierea întregului genom (WGS).
Ce nu poate detecta
- distrofia miotonică de tip 2 (gena CNBP), care are test separat;
- mărimea exactă a expansiunilor mari, care cere alte metode, de exemplu Southern blot;
- rar, expansiunile cu întreruperi în interiorul repetiției, care pot scăpa metodei TP-PCR dacă nu se face un test suplimentar;
- variabilitatea expansiunii între țesuturi: repetiția este instabilă de la o celulă la alta, iar lungimea măsurată în sânge nu prezice exact severitatea;
- alte cauze de miotonie sau de slăbiciune musculară, care au teste proprii.
Cum se face
Proba este de sânge venos, recoltat la un punct de recoltare partener. Se acceptă și ADN extras, frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.
Pentru medici
- Metodă: TP-PCR
- Variante raportate: expansiunea repetiției CTG din gena DMPK
- Gene (1)
- DMPK
- Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA, cel puțin 3 ml (cel puțin 1 ml la copii); se acceptă și ADN extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (după instrucțiunile kitului)
- Durată: 21 de zile lucrătoare
Context clinic
- Diagnostic diferențial, cu teste proprii: distrofia miotonică de tip 2, miotoniile canalelor ionice (panelul pentru miotonii) și alte miopatii.
Întrebări frecvente
Este o decizie personală, care se ia după o consultație. Un rezultat pozitiv permite supravegherea inimii și a altor organe înainte de complicații, dar are și implicații emoționale și familiale, pe care le discutăm înainte de test.
În DM1, repetiția CTG poate crește când trece la generația următoare, iar o expansiune mai mare duce de obicei la o boală cu debut mai devreme și mai severă. Fenomenul se numește anticipație și apare mai ales când gena se transmite de la mamă.
Conform recomandărilor Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome se testează când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie. Pentru DM1 cu debut la vârsta adultă, testul se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Un copil cu semne de boală se testează pentru diagnostic.
Teste înrudite
Surse
- GeneReviews: Myotonic Dystrophy Type 1 (Bird TD, actualizarea din 2024), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1165/
- EMQN, Kamsteeg EJ et al.: Best practice guidelines and recommendations on the molecular diagnosis of myotonic dystrophy types 1 and 2, Eur J Hum Genet 2012;20(12):1203-1208, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3499739/
- ESHG: Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics, Eur J Hum Genet 2009;17(6):720-721, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
