Analiza deleției locusului D4Z4 (distrofie musculară facio-scapulo-humerală)

Pe scurt

Testul măsoară o regiune repetitivă de la capătul cromozomului 4, numită D4Z4. Scurtarea ei cauzează distrofia musculară facio-scapulo-humerală de tip 1 (FSHD1), forma care, conform GeneReviews, explică aproximativ 95% din cazurile de FSHD. Se adresează adolescenților și adulților, uneori copiilor, cu slăbiciune a mușchilor feței, ai omoplaților și ai brațelor, adesea asimetrică.

Ce analizează

La capătul cromozomului 4 se află un bloc de ADN care se repetă de mai multe ori, ca vagoanele unui tren: unitățile D4Z4. Când sunt suficient de multe, ele țin „închisă” o genă (DUX4) care nu ar trebui să fie activă în mușchi. Când blocul se scurtează sub un anumit prag, iar capătul cromozomului are o variantă comună numită „permisivă”, gena se activează și afectează treptat fibrele musculare.

Conform GeneReviews, 11 sau mai multe unități sunt normale, 8–10 unități pe varianta permisivă se asociază cu o boală care nu apare la toți purtătorii, iar 7 sau mai puține cauzează de obicei boala. Testul caută scurtarea (deleția) acestui bloc. Pentru că cromozomul 10 are o regiune aproape identică, care nu cauzează boala, analiza trebuie să le deosebească.

Pentru cine este

• adolescent sau adult care nu poate fluiera, nu poate închide strâns ochii sau nu poate ridica colțurile gurii când zâmbește;
• persoană cu omoplați care ies în afară, dificultate de a ridica brațele deasupra capului și slăbiciune a brațelor, adesea mai accentuată pe o parte;
• persoană cu „picior căzut” și slăbiciune a mușchilor abdominali, alături de semnele de mai sus;
• copil cu slăbiciune a feței de la vârste mici, uneori cu scăderea auzului;
• rudă a unei persoane cu FSHD confirmat genetic.

Ce poate arăta rezultatul

• Regiune scurtată (pozitiv): confirmă FSHD1. Conform GeneReviews, severitatea variază mult, aproximativ 20% dintre persoane ajung să folosească un scaun cu rotile, iar speranța de viață nu este scurtată. Boala se transmite dominant, cu un risc de 50% pentru fiecare copil; între 10% și 30% din cazuri apar pentru prima dată în familie.
• Valoare la limită (8–10 unități), când raportul dă numărul de unități: se interpretează împreună cu tabloul clinic și cu rudele, pentru că nu toți purtătorii au simptome.
• Normal: FSHD1 este foarte puțin probabil. Rămâne posibil FSHD2, aproximativ 5% din cazuri, cauzat de o scădere a semnalelor chimice care țin regiunea D4Z4 „închisă” (metilare redusă), cel mai des printr-o variantă în gena SMCHD1. Conform GeneReviews, următorii pași sunt analiza metilării D4Z4 și secvențierea genei SMCHD1. În practica noastră, dacă și acestea sunt negative, pasul următor este de obicei secvențierea întregului genom (WGS).

Ce nu poate detecta

• FSHD2, care nu se datorează scurtării regiunii, ci metilării ei reduse, și cere analiza metilării D4Z4 și testarea genei SMCHD1;
• alte distrofii musculare care pot semăna și au teste proprii.

Rar, rearanjamentele complexe sau o scurtare prezentă doar într-o mică parte din celule (mozaicism) pot scăpa analizei.

Cum se face

Proba, de regulă sânge venos, se recoltează la un punct de recoltare partener. Metodele pentru această regiune au nevoie de ADN de foarte bună calitate, așa că tipul probei, volumul și transportul se stabilesc înainte de recoltare. Rezultatul vine, de obicei, în 32 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Variante raportate: deleția locusului D4Z4
• Durată: 32 de zile lucrătoare

Context clinic

• Diagnostic diferențial: distrofiile centurilor, miopatiile mitocondriale, boala Pompe și miopatia inflamatorie care nu răspunde la tratament, când aspectul clinic sugerează FSHD.
• Limitele metodelor pentru D4Z4: rearanjamentele complexe dintre cromozomii 4 și 10, delețiile extinse ale regiunii vecine și mozaicismul de nivel scăzut.