Analiza delețiilor și duplicațiilor genei CYP21A2 (hiperplazie suprarenală congenitală)

Pe scurt

Testul caută delețiile și duplicațiile din gena CYP21A2, cauza celei mai frecvente forme de hiperplazie suprarenală congenitală, deficitul de 21-hidroxilază. Aceste modificări mari nu se văd la secvențiere, deși reprezintă o parte importantă dintre cauzele bolii. De obicei, testul completează secvențierea genei, iar alegerea se face la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Gena CYP21A2 conține instrucțiunile pentru enzima 21-hidroxilază, de care glandele suprarenale au nevoie ca să producă cortizol și aldosteron. Lângă ea se află o copie inactivă, aproape identică, numită pseudogenă. Pentru că cele două seamănă atât de mult, la formarea celulelor reproducătoare se pot produce încrucișări greșite, care șterg o parte din genă sau o lipesc de pseudogenă, rezultând o genă „hibridă” care nu funcționează.

Testul folosește MLPA, o metodă care măsoară câte copii există din fiecare porțiune verificată a genei, și caută în gena CYP21A2 porțiunile care lipsesc sau sunt în plus (deleții și duplicații). Conform GeneReviews, aproximativ 20–30% dintre copiile modificate ale genei au o porțiune lipsă (deleție) de 30 kb, din care rezultă o genă hibridă, iar această analiză identifică variantele la aproximativ 20–30% dintre pacienți.

Pentru cine este

• Persoană cu diagnostic hormonal de deficit de 21-hidroxilază, la care secvențierea genei a găsit o singură variantă sau niciuna.
• Persoană la care secvențierea a găsit aceeași variantă pe ambele copii ale genei, când acest rezultat trebuie confirmat.
• Rudă adultă sau partener al unei persoane cu o deleție CYP21A2 cunoscută, care vrea să afle dacă este purtător.
• Persoană identificată ca purtătoare, la care trebuie verificat dacă varianta stă pe o copie dublată a genei.

Ce poate arăta rezultatul

Deleție sau genă hibridă găsită. Este o modificare severă: conform GeneReviews, deleția întregii gene și conversiile mari nu lasă nicio activitate a enzimei. Împreună cu rezultatul secvențierii, arată dacă ambele copii ale genei sunt afectate și ce formă de boală este de așteptat.

Duplicație găsită. O copie în plus a genei poate purta o variantă, în timp ce o altă copie, pe același cromozom, funcționează normal. Conform GeneReviews, o astfel de persoană poate fi considerată greșit purtătoare, iar analiza delețiilor și duplicațiilor ajută la clarificare.

Negativ. Nu s-a găsit nicio deleție sau duplicație. Dacă secvențierea a găsit două variante, diagnosticul se sprijină pe ele; dacă nu, se discută alte forme de hiperplazie suprarenală, cauzate de alte gene, pe care în practica noastră le căutăm de obicei prin secvențierea întregului genom (WGS).

Ce nu poate detecta

O analiză a delețiilor și duplicațiilor din gena CYP21A2 nu vede:

• Schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici), care se găsesc prin secvențierea genei.
• Poziția variantelor pe cele două copii ale genei, pentru care se testează și părinții.
• Alte forme de hiperplazie suprarenală congenitală, cauzate de alte gene.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se pot folosi și ADN deja extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: MLPA (analiza delețiilor și duplicațiilor)
• Variante raportate: deleții și duplicații în gena CYP21A2
• Gene (1)

  • CYP21A2
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 21 de zile lucrătoare