Secvențierea genei CYP21A2 (hiperplazie suprarenală congenitală)

Pe scurt

Testul citește gena CYP21A2, a cărei modificare cauzează cea mai frecventă formă de hiperplazie suprarenală congenitală, deficitul de 21-hidroxilază. Confirmă diagnosticul, ajută la estimarea formei bolii și identifică purtătorii din familie. De obicei se discută după analizele hormonale, când rezultatul lor trebuie lămurit sau când familia vrea să știe riscul pentru alți copii.

Ce analizează

Glandele suprarenale produc cortizol și aldosteron cu ajutorul enzimei 21-hidroxilază, construită după instrucțiunile din gena CYP21A2. Când enzima lipsește sau lucrează slab, corpul produce prea puțin cortizol și prea mulți hormoni masculini (androgeni). Boala se moștenește autozomal recesiv: apare când ambele copii ale genei sunt modificate.

Lângă gena CYP21A2 se află o copie inactivă a ei, numită pseudogenă, aproape identică. Multe dintre variantele care cauzează boala sunt fragmente copiate din această pseudogenă, ceea ce face analiza genei mai dificilă decât de obicei.

Testul citește gena prin secvențiere Sanger. Ca metodă, secvențierea citește ADN-ul literă cu literă și găsește schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) din regiunile citite. Conform GeneReviews, acest tip de analiză găsește variantele la aproximativ 70–80% dintre pacienți, iar restul de 20–30% sunt porțiuni lipsă (deleții) sau gene „hibride” cu pseudogena, care se văd prin analiza delețiilor și duplicațiilor.

Pentru cine este

• Nou-născut sau sugar cu organe genitale greu de încadrat ca feminine sau masculine, cu vărsături și deshidratare ori cu 17-hidroxiprogesteronă crescută.
• Copil cu păr pubian apărut prea devreme, creștere accelerată și vârstă osoasă avansată.
• Adolescentă sau femeie cu exces de păr, acnee, menstruații neregulate sau dificultăți de a rămâne însărcinată, cu 17-hidroxiprogesteronă crescută.
• Persoană aflată deja sub tratament cu glucocorticoizi, la care testele hormonale nu mai pot fi interpretate.
• Partenerul unei persoane cu hiperplazie suprarenală congenitală, înaintea unei sarcini.

Ce poate arăta rezultatul

Două variante patogene. Confirmă diagnosticul acestei afecțiuni genetice. Tipul variantelor ajută la estimarea formei: clasică, cu pierdere de sare sau doar virilizantă, ori non-clasică, cu semne apărute mai târziu. Pentru a ști dacă cele două variante sunt pe copii diferite ale genei, se testează de obicei și părinții.

O singură variantă. Poate însemna statut de purtător sau o a doua variantă pe care secvențierea nu o vede, de exemplu o deleție. Rezultatul se interpretează împreună cu analizele hormonale.

Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă în secvența genei. Urmează, de obicei, analiza delețiilor; dacă și aceasta este normală, se discută alte forme de hiperplazie suprarenală, cauzate de alte gene, pe care în practica noastră le căutăm de obicei prin secvențierea întregului genom (WGS).

Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea afectează enzima. Nu se folosește singură pentru decizii.

Ce nu poate detecta

Ca metodă, secvențierea nu vede:

• Delețiile genei CYP21A2 și genele hibride cu pseudogena, prezente la aproximativ 20–30% dintre copiile modificate.
• Duplicațiile genei: conform GeneReviews, o variantă aflată pe o copie dublată, alături de o copie normală pe același cromozom, poate face ca o persoană să pară purtătoare fără să fie.
• Alte forme de hiperplazie suprarenală congenitală, cauzate de alte gene.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se pot folosi și ADN deja extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere Sanger a genei CYP21A2
• Variante raportate: variante patogene (mutații) în secvența genei CYP21A2
• Gene (1)

  • CYP21A2
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 21 de zile lucrătoare