Pe scurt
Testul citește, prin secvențiere Sanger, gena HBB, care conține instrucțiunile pentru lanțul beta al hemoglobinei. Se folosește pentru beta-talasemie, atât la persoanele bolnave, cât și la purtători. De obicei, se face după hemoleucogramă și analiza tipurilor de hemoglobină, când rezultatul lor trebuie confirmat sau lămurit.
Ce analizează
Hemoglobina adultului este formată din două lanțuri alfa și două lanțuri beta. Unele variante din gena HBB scad sau opresc producția lanțului beta și cauzează beta-talasemia. Altele schimbă structura lanțului și duc la hemoglobine anormale, cum sunt hemoglobina S (a siclemiei), C sau E.
Bolile se moștenesc autozomal recesiv: apar când ambele copii ale genei sunt modificate. O persoană cu o singură copie modificată este purtătoare și nu are boala. Purtătorul de beta-talasemie are de obicei globule roșii mai mici decât în mod normal, uneori o anemie ușoară, iar purtătorul de hemoglobină S are, de regulă, analizele de sânge obișnuite normale.
Ca metodă, secvențierea Sanger citește ADN-ul literă cu literă și găsește schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) din regiunile citite. Conform GeneReviews, aceste variante reprezintă aproape toate cauzele beta-talasemiei, iar porțiunile mari lipsă (deleții) sunt rare.
Pentru cine este
- Adult cu globule roșii mici, cu fierul normal și cu hemoglobina A2 crescută, la care se confirmă statutul de purtător de beta-talasemie.
- Copil cu anemie severă, paloare, creștere lentă sau splină mărită, la care analizele sugerează o beta-talasemie.
- Cuplu în care ambii parteneri au semne de purtător, înaintea unei sarcini.
- Persoană care plănuiește o sarcină și are în familie beta-talasemie, când variantele familiei nu se pot afla de la ruda afectată; altfel, se caută țintit variantele familiei.
Ce poate arăta rezultatul
Două variante patogene. Confirmă diagnosticul de beta-talasemie, majoră sau intermediară. Tipul variantelor ajută la estimarea severității, deși evoluția depinde și de alte gene, de exemplu de genele alfa-globinei.
O singură variantă. Înseamnă, de obicei, statut de purtător (beta-talasemie minoră). Purtătorii nu au nevoie, de regulă, de tratament, dar rezultatul contează pentru copii: dacă și partenerul este purtător, la fiecare sarcină copilul are o probabilitate de 25% să fie afectat.
Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă în secvența genei. Dacă analizele sugerează totuși o beta-talasemie, urmează căutarea delețiilor mari. Dacă hemoglobina A2 este normală și fierul este normal, se discută alfa-talasemia.
Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea afectează hemoglobina. Se interpretează împreună cu analizele de sânge și poate fi reclasificată în timp.
Ce nu poate detecta
- Delețiile mari din gena HBB sau din regiunea genelor beta-globinei (de exemplu în delta-beta-talasemie sau în hemoglobina Lepore): ca metodă, secvențierea Sanger nu le vede.
- Variantele din genele alfa-globinei, HBA1 și HBA2.
- Factorii genetici care fac boala mai ușoară, de exemplu cei care cresc hemoglobina fetală.
- Lipsa de fier, care trebuie exclusă separat, prin analize de sânge.
Cum se face
Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se pot folosi și ADN deja extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențiere Sanger
- Gene (1)
- HBB
- Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
- Durată: 21 de zile lucrătoare
Întrebări frecvente
Nu întotdeauna, pentru că, conform ghidului european EMQN, purtătorii se identifică întâi prin analize de sânge. Testul genetic este util mai ales când partenerul este și el purtător, când analizele sunt neobișnuite sau înaintea unei sarcini. Decizia o luăm împreună, la consultație.
Dacă sunteți amândoi purtători, la fiecare sarcină copilul are o probabilitate de 25% să fie afectat, de 50% să fie purtător și de 25% să nu moștenească nicio variantă. Când ambele variante sunt cunoscute, la consultație discutăm opțiunile pentru o sarcină viitoare, inclusiv testarea genetică preimplantare; o eventuală testare în timpul sarcinii se discută cu medicul obstetrician.
Teste înrudite
Surse
- GeneReviews: Beta-Thalassemia (revizia din februarie 2026), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1426/
- GeneReviews: Sickle Cell Disease (revizia din februarie 2025), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1377/
- EMQN, Traeger-Synodinos J et al.: EMQN Best Practice Guidelines for molecular and haematology methods for carrier identification and prenatal diagnosis of the haemoglobinopathies, Eur J Hum Genet 2015;23(4):426-437, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4666573/
