Analiza delețiilor și duplicațiilor genelor GJB2, GJB3, GJB6, POU3F4 și WFS1 (surditate congenitală)

Pe scurt

Testul caută porțiuni care lipsesc sau sunt în plus (deleții și duplicații) în cinci gene legate de pierderea auzului: GJB2, GJB6, GJB3, POU3F4 și WFS1. Este un test țintit, care completează de obicei citirea genei GJB2, de exemplu când secvențierea a găsit o singură variantă. Testul se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Gena GJB2 produce conexina 26, o proteină de care au nevoie celulele urechii interne ca să transmită sunetul. Conform GeneReviews, variantele GJB2 sunt cea mai frecventă cauză genetică a pierderii de auz congenitale severe și profunde, în multe populații. Boala apare când ambele copii ale genei, cea de la mamă și cea de la tată, sunt modificate. Uneori, unei copii îi lipsește „întrerupătorul”: o deleție mare, care cuprinde gena vecină GJB6, oprește gena GJB2, iar secvențierea genei GJB2 nu o vede.

Celelalte gene țin de forme mai rare. POU3F4, de pe cromozomul X, cauzează o pierdere de auz mixtă, în care și transmiterea sunetului prin urechea medie este afectată; o au mai ales băieții. WFS1 poate cauza o pierdere de auz pe sunetele joase, transmisă din generație în generație, sau un sindrom cu diabet și afectarea nervului optic. Pierderea de auz pe sunetele joase vine însă, de obicei, din variante mici ale genei, pe care acest test nu le vede.

Testul folosește MLPA, care numără copiile fiecărei porțiuni analizate.

Pentru cine este

• copil sau adult cu pierdere de auz congenitală, la care secvențierea genei GJB2 a găsit o singură variantă patogenă;
• băiat cu pierdere de auz mixtă, cu rude pe linie maternă cu probleme asemănătoare sau cu o malformație a urechii interne văzută la imagistică (partiție incompletă de tip III);
• confirmarea unei deleții sau a unei duplicații văzute la un panel genetic sau la secvențierea genomului;
• rudă a unei persoane la care s-a găsit o deleție în una dintre aceste gene.

Pentru cele mai multe persoane cu pierdere de auz, GeneReviews recomandă un panel de gene sau testarea genomică, nu teste pe o singură genă. În practica noastră, alegem de regulă secvențierea întregului genom (WGS), iar acest test rămâne pentru situațiile de mai sus. La screeningul de purtător al unui partener, conform GeneReviews, delețiile mari nu se caută de rutină, fiind foarte rare.

Ce poate arăta rezultatul

• Deleție în regiunea GJB2–GJB6: împreună cu o variantă GJB2 pe cealaltă copie, explică pierderea auzului. Părinții sunt, de regulă, purtători sănătoși; când ambii sunt purtători, fiecare sarcină are o șansă de 25% ca bebelușul să aibă pierderea de auz.
• Deleție POU3F4: confirmă forma legată de cromozomul X. Rezultatul contează înaintea unei operații la urechea medie: conform GeneReviews, intervenția pe scăriță poate produce o scurgere de lichid din urechea internă și pierderea completă a auzului.
• Deleție WFS1: se interpretează împreună cu auzul, vederea și glicemia.
• Negativ: nu exclude variantele mici din aceste gene și nici cauzele din alte gene.
• Rezultat de confirmat: o deleție aparentă de un singur exon se verifică prin altă metodă, fiindcă o variantă mică o poate imita.

Ce nu poate detecta

• variantele punctiforme și micile inserții sau deleții, care cer secvențierea genelor;
• cauzele genetice din celelalte gene ale pierderii auzului, care sunt multe;
• cauzele negenetice, de exemplu o infecție în timpul sarcinii sau medicamentele toxice pentru ureche;
• rearanjamentele echilibrate și, de obicei, mozaicismul.

Cum se face

Proba este de sânge venos recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: MLPA
• Variante raportate: deleții și duplicații în genele GJB2, GJB6, GJB3, POU3F4 și WFS1
• Gene (5)

  • GJB2
  • GJB3
  • GJB6
  • POU3F4
  • WFS1
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA, cel puțin 3 ml (cel puțin 1 ml la copii); se acceptă și ADN extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (după instrucțiunile kitului)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• GeneReviews (GJB2, 2023): aproximativ 1% dintre persoanele cu pierdere de auz recesivă legată de GJB2 sunt heterozigote compuse pentru o variantă GJB2 și o deleție din amonte de GJB2 (care cuprinde GJB6 și porțiuni din CRYL1 sau doar porțiuni din CRYL1) ce elimină regiunile reglatoare ale genei GJB2. La testarea statutului de purtător, screeningul acestor deleții nu este recomandat universal, din cauza frecvenței foarte mici.
• ClinGen (2018): GJB3 pentru pierderea auzului nesindromică autozomal dominantă, dovezi disputate; GJB6 pentru pierderea auzului nesindromică autozomal recesivă, asociere respinsă (GJB6 rămâne definitivă pentru sindromul Clouston). Delețiile din amonte de GJB2 care cuprind GJB6, ca del(GJB6-D13S1830) și del(GJB6-D13S1854), opresc exprimarea GJB2 pe aceeași copie a cromozomului (GeneReviews GJB2; Rodriguez-Paris și Schrijver, 2009).
• WFS1 (GeneReviews, 2022): au fost descrise doar trei deleții intragenice de unul sau mai mulți exoni; fenotipurile merg de la pierderea de auz izolată, pe frecvențe joase (sub 2000 Hz), la forma clasică cu diabet zaharat și atrofie optică înainte de 16 ani. Pierderea auzului pe frecvențe joase (DFNA6/14/38) vine din variante missense mici, care nu inactivează proteina (Cryns și colab., 2002), deci nu este o indicație pentru analiza de deleții și duplicații.
• POU3F4 (GeneReviews, Genetic Hearing Loss Overview): pierdere de auz mixtă prin fixarea scăriței; fenestrarea sau îndepărtarea platinei scăriței în chirurgia urechii medii poate crea o comunicare anormală între lichidul cefalorahidian și perilimfă, cu scurgere de lichid („perilymphatic gusher”) și pierderea completă a auzului.