Secvențierea Sanger a genei GJB6 (sindromul Clouston)

Pe scurt

Testul citește, prin secvențiere Sanger, gena GJB6, care conține instrucțiunile pentru conexina 30. Variantele din această genă cauzează sindromul Clouston, o boală ereditară a părului, a unghiilor și a pielii de pe palme și tălpi. Testul se oferă când se suspectează sindromul Clouston; pentru pierderea auzului fără alte semne, citirea genei GJB6 nu răspunde întrebării, iar testul potrivit îl alegem împreună, la consultație.

Ce analizează

Genele vecine GJB2 și GJB6, de pe cromozomul 13, conțin instrucțiunile pentru conexinele 26 și 30, proteine care formează canale mici între celule în urechea internă, în piele și în firul de păr. Ca metodă, secvențierea Sanger citește ADN-ul literă cu literă și găsește schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) din regiunile citite.

Sindromul Clouston (displazia ectodermală hidrotică de tip 2) se moștenește autozomal dominant: o singură copie modificată a genei este suficientă pentru boală. Conform GeneReviews, patru variante GJB6 explică practic toate cazurile, iar secvențierea genei le găsește.

Pentru pierderea auzului, lucrurile stau altfel: în această regiune contează porțiunile mari lipsă (deleții) din fața genei GJB2, care cuprind și gena GJB6 și opresc funcționarea genei GJB2. Aceste deleții nu se văd prin secvențiere.

Pentru cine este

• Copil sau adult cu păr rar ori căzut, cu unghii îngroșate sau deformate și cu pielea îngroșată pe palme și tălpi, care transpiră normal.
• Rudă cu semne asemănătoare a unei persoane cu sindrom Clouston.
• Adult cu sindrom Clouston diagnosticat clinic, care vrea să știe ce înseamnă boala pentru copiii lui și ce opțiuni are înaintea unei sarcini.

Ce poate arăta rezultatul

Pozitiv. O variantă care cauzează boala (patogenă) confirmă diagnosticul sindromului Clouston la o persoană cu semne sugestive. Varianta poate fi apoi căutată țintit la rude, iar la consultație discutăm opțiunile pentru o sarcină viitoare, inclusiv testarea genetică preimplantare; o eventuală testare în timpul sarcinii se discută cu medicul obstetrician.

Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă în secvența genei. La o persoană cu semne de displazie ectodermală, cauza poate fi în alte gene, iar pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).

Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea cauzează boala. Nu se folosește singură pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.

Ce nu poate detecta

• Delețiile mari care cuprind gena GJB6 și regiunea din fața genei GJB2, cauza obișnuită a legăturii acestei regiuni cu pierderea auzului: ca metodă, secvențierea Sanger nu le vede.
• Variantele din gena GJB2, care se analizează printr-un test separat.
• Variantele din celelalte gene ale auzului sau ale altor displazii ectodermale.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se pot folosi și ADN deja extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere Sanger
• Gene (1)

  • GJB6
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• ClinGen (Hearing Loss GCEP, 2018) a infirmat legătura dintre GJB6 și pierderea de auz recesivă nesindromică, iar GeneReviews a retras în 2023 capitolul DFNA3. Testul se oferă doar pentru sindromul Clouston (displazia ectodermală hidrotică de tip 2), nu pentru pierderea de auz nesindromică.
• În pierderea de auz, contează variantele GJB2 și delețiile din amonte de GJB2 care cuprind GJB6; secvențierea Sanger a GJB6 nu le vede.