Secvențierea Sanger a genei GJB2 (pierderea auzului)

Pe scurt

Testul citește, prin secvențiere Sanger, gena GJB2, cea mai frecventă cauză genetică a pierderii de auz congenitale severe în multe populații. Se discută la un copil cu pierdere de auz fără alte semne, la frații lui și la partenerul unei persoane cu pierdere de auz legată de GJB2. Testul potrivit se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Gena GJB2 conține instrucțiunile pentru conexina 26, o proteină care formează canale mici între celulele urechii interne și ajută la menținerea echilibrului de potasiu de care depinde auzul. Pierderea de auz legată de GJB2 se moștenește, de obicei, autozomal recesiv: apare când ambele copii ale genei, cea de la mamă și cea de la tată, sunt modificate. Părinții, care poartă câte o singură copie modificată, aud de regulă normal.

Ca metodă, secvențierea Sanger citește ADN-ul literă cu literă și găsește schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) din regiunile citite. Conform GeneReviews, peste 99% dintre variantele patogene din GJB2 se văd prin secvențiere, iar o variantă frecventă la persoanele de origine nord-europeană este c.35delG. Restul sunt porțiuni lipsă mai mari (deleții), unele aflate în fața genei.

Pentru cine este

• Copil cu pierdere de auz neurosenzorială pe ambele urechi, prezentă de la naștere sau descoperită la screeningul auditiv, fără alte semne asociate.
• Copil sau adult cu pierdere de auz, cu frați afectați și cu părinți care aud normal.
• Partenerul unei persoane cu pierdere de auz legată de GJB2 sau al unui purtător, care vrea să afle riscul pentru copii.

Ce poate arăta rezultatul

Două variante patogene. La o persoană cu pierdere de auz, două variante patogene, câte una pe fiecare copie a genei, confirmă diagnosticul acestei afecțiuni genetice. Tipul variantelor ajută la estimarea severității, iar la fiecare nouă sarcină a părinților probabilitatea ca un copil să fie afectat este de 25%. Un frate cu pierdere de auz poate face apoi testul țintit al variantelor familiei. Conform GeneReviews, persoanele cu pierdere de auz legată de GJB2 au rezultate foarte bune după implantul cohlear.

O singură variantă. La o persoană cu pierdere de auz, o singură variantă nu explică singură situația: a doua poate fi o deleție pe care secvențierea nu o vede, iar cauza poate fi și în altă genă. La un partener care aude normal, o variantă înseamnă statutul de purtător.

Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă în secvența genei GJB2. Pierderea de auz poate avea o cauză în altă genă sau o cauză negenetică, de exemplu o infecție din timpul sarcinii. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, în practica noastră pasul următor este, de regulă, secvențierea întregului genom (WGS).

Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea cauzează pierderea de auz. Nu se folosește singură pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.

Ce nu poate detecta

Ca metodă, secvențierea Sanger nu vede:

• Porțiunile mari lipsă din GJB2 (deleții) și delețiile din fața genei, care cuprind GJB6 sau CRYL1.
• Variantele din alte gene: conform GeneReviews, peste 70 de gene sunt asociate cu pierderea de auz recesivă fără alte semne.
• Sindroamele în care pierderea de auz apare alături de alte semne.
• Cauzele negenetice ale pierderii de auz.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se pot folosi și ADN deja extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere Sanger
• Gene (1)

  • GJB2
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 21 de zile lucrătoare