Pe scurt
Testul citește, prin secvențiere Sanger, genele HBA1 și HBA2, care conțin instrucțiunile pentru lanțul alfa al hemoglobinei. Caută variantele mici care opresc sau slăbesc o genă alfa fără s-o șteargă, numite forme „nedeleționale” de alfa-talasemie. De obicei se face după ce analiza delețiilor nu a explicat analizele de sânge.
Ce analizează
Fiecare persoană are patru gene alfa: câte o genă HBA1 și o genă HBA2 pe fiecare dintre cei doi cromozomi 16. Cele mai multe alfa-talasemii apar pentru că una sau mai multe dintre aceste gene lipsesc (deleții). Uneori însă gena este prezentă, dar are o modificare mică, o singură literă schimbată sau câteva litere lipsă, care o împiedică să producă un lanț alfa normal.
Ca metodă, secvențierea Sanger citește ADN-ul literă cu literă și găsește schimbările unei singure „litere” (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) din regiunile citite. Conform GeneReviews, secvențierea găsește aproximativ 15% dintre variantele patogene din alfa-talasemie, iar restul sunt deleții, care se caută prin alt test.
Variantele nedeleționale contează mai ales în combinație. Conform GeneReviews, boala hemoglobinei H cauzată de o variantă nedelețională poate fi mai severă decât cea cauzată doar de deleții, iar unele persoane au nevoie de transfuzii regulate.
Pentru cine este
- Persoană cu semne de alfa-talasemie (globule roșii mici, fier normal, hemoglobină A2 normală), la care analiza delețiilor a fost normală sau nu explică imaginea.
- Copil sau adult cu boala hemoglobinei H, la care s-a găsit o singură deleție și se caută a doua modificare.
- Cuplu în care un partener are o variantă alfa cunoscută și celălalt are semne de purtător neexplicate, înaintea unei sarcini.
Ce poate arăta rezultatul
Variantă patogenă găsită. Rezultatul arată varianta găsită. Împreună cu rezultatul analizei delețiilor, arată câte gene alfa funcționează și ce înseamnă asta: purtător silențios, trăsătură alfa-talasemică sau boala hemoglobinei H. Rudele adulte pot afla apoi, printr-un test țintit, dacă poartă aceeași variantă.
Negativ. Nu s-a găsit nicio variantă în secvența celor două gene. Dacă analiza delețiilor a fost și ea normală, cauza globulelor roșii mici poate fi alta, de exemplu o beta-talasemie cu hemoglobina A2 la limită sau lipsa de fier.
Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea afectează producția de lanț alfa. Se interpretează împreună cu analizele de sânge și cu rezultatele rudelor și poate fi reclasificată în timp.
Ce nu poate detecta
Ca metodă, secvențierea nu vede:
- Delețiile uneia sau ambelor gene alfa, cauza celor mai multe alfa-talasemii.
- Delețiile din regiunea care controlează genele alfa, aflată în fața lor.
- Variantele din gena HBB (beta-talasemia) și alte cauze ale globulelor roșii mici.
Cum se face
Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 43 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențiere Sanger a genelor HBA1 și HBA2
- Variante raportate: variante în secvența genelor HBA1 și HBA2 asociate cu alfa-talasemia
- Gene (2)
- HBA1
- HBA2
- Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
- Durată: 43 de zile lucrătoare
Întrebări frecvente
Analiza delețiilor vede genele alfa care lipsesc, dar nu și pe cele prezente, cu o „literă” schimbată. Când analizele de sânge sugerează în continuare o alfa-talasemie, secvențierea caută aceste variante mici.
Da, mai ales dacă și partenerul tău poartă o modificare alfa. Combinația variantelor de la cei doi părinți decide cât de afectat ar putea fi un copil, așa că rezultatele amândurora se interpretează împreună, la consultație.
Teste înrudite
Surse
- GeneReviews: Alpha-Thalassemia (actualizare din aprilie 2026), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1435/
- EMQN, Traeger-Synodinos J et al.: EMQN Best Practice Guidelines for molecular and haematology methods for carrier identification and prenatal diagnosis of the haemoglobinopathies, Eur J Hum Genet 2015;23(4):426-437, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4666573/
