Crearea amprentei tumorale pentru monitorizarea bolii minime reziduale

Pe scurt

Acesta este primul pas al urmăririi celulelor tumorale care pot rămâne după tratament (monitorizarea bolii minime reziduale): din tumora operată și dintr-o probă de sânge se construiește o „amprentă” genetică personală, adică o listă de mii de variante prezente doar în tumora ta. Amprenta servește apoi testelor de sânge repetate, care caută urmele ADN-ului tumoral după tratament (HT-0125). Se adresează persoanelor cu o tumoră solidă tratată cu scopul de a elimina complet boala (intenție curativă) și se alege împreună cu medicul oncolog.

Ce analizează

După operație sau după tratament pot rămâne în corp foarte puține celule tumorale, prea puține ca să se vadă la imagistică. Ele eliberează însă în sânge fragmente de ADN. Ca ele să poată fi recunoscute, testul trebuie să știe exact ce mutații are tumora ta.

Testul citește întregul material genetic (secvențierea întregului genom, WGS) de două ori: o dată din ADN-ul tumorii, extras din blocul de parafină în care se păstrează țesutul, și o dată din ADN-ul normal, extras din sânge. Variantele prezente în tumoră și absente din ADN-ul normal sunt specifice tumorii. Dintre ele se aleg mii de schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme; în raportul-model, 33.745), care formează amprenta. Variantele moștenite sunt excluse, iar cele alese nu au relevanță pentru tratament sau prognostic: rolul lor este doar să facă amprenta cât mai mare. Cu cât amprenta are mai multe variante, cu atât testul de monitorizare poate recunoaște cantități mai mici de ADN tumoral în sânge. Citirea întregului genom adună semnalul a mii de mutații deodată, ceea ce permite recunoașterea unor cantități foarte mici de ADN tumoral.

Pentru cine este

• tumoră solidă operată sau tratată cu intenție curativă, la care medicul oncolog vrea monitorizarea ADN-ului tumoral după tratament;
• bloc de parafină disponibil, cu suficientă tumoră (cel puțin 20% celule tumorale);
• dorința de a urmări evoluția prin probe de sânge, alături de controalele imagistice.

Ce poate arăta rezultatul

• Amprentă creată. Raportul arată câte variante conține amprenta și până la ce proporție de ADN tumoral în sânge poate coborî detecția. Amprenta nu spune singură dacă a rămas boală: răspunsul vine din testele de monitorizare.
• Amprentă imposibil de creat sau prea mică. Se poate întâmpla când proba are puține celule tumorale sau ADN-ul a fost deteriorat de substanța în care a fost conservat țesutul (fixare). Atunci discutăm la consultație dacă există un alt bloc sau o altă abordare.

Conform recomandărilor ESMO din 2022, detectarea bolii reziduale prin ADN-ul tumoral din sânge (ctDNA) anticipează bine revenirea bolii (recidiva) în multe cancere, dar nu este încă recomandată de rutină pentru deciziile de tratament, pentru că nu există încă suficiente studii care să arate că le îmbunătățește.

Ce nu poate detecta

• Ținte de tratament: amprenta nu este un profil genomic pentru alegerea tratamentului.
• Variantele din alte zone ale tumorii sau apărute ulterior; amprenta reflectă proba analizată.
• Boala la tumorile care eliberează foarte puțin ADN în sânge: la ele, monitorizarea o poate rata.
• Riscul moștenit de cancer: ADN-ul normal servește doar ca termen de comparație.

Cum se face

Proba de țesut este blocul de parafină din operație sau biopsie, cu cel puțin 20% celule tumorale, sau cel puțin 10 secțiuni din el; pentru ADN-ul normal se recoltează 1–2 ml de sânge pe EDTA, într-un centru partener. Medicul genetician îți cere buletinul histopatologic și lista tratamentelor. Durata ți-o comunicăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea întregului genom (WGS) al ADN-ului tumoral și al ADN-ului normal (din sânge) și compararea lor; variantele specifice tumorii, limitate la substituțiile de un singur nucleotid, formează amprenta
• Variante raportate: mii de variante punctiforme specifice tumorii, selectate pentru amprentă (în raportul-model, 33.745); limita de detecție pe care amprenta o permite la monitorizare, până la 0,02% ADN tumoral în sânge (200 ppm)
• Probă: țesut tumoral cu cel puțin 20% celule tumorale (bloc FFPE de minimum 5 x 5 x 5 mm, recomandat, sau cel puțin 10 secțiuni FFPE necolorate de 10 µm, ori ADN tumoral izolat peste 200 ng) și, pentru ADN-ul normal, 1–2 ml sânge pe EDTA (recomandat) sau ADN genomic (1–2 µg)
• Durată: se comunică la consultație

Context clinic

• Studiul randomizat DYNAMIC (2022), în cancerul de colon stadiul II, cu un alt test de ctDNA decât acesta: strategia ghidată de ctDNA a redus folosirea chimioterapiei adjuvante, iar supraviețuirea fără recidivă la doi ani a fost noninferioară celei din grupul tratat după abordarea standard.