Monitorizarea ADN-ului tumoral circulant (biopsie lichidă)

Pe scurt

Testul urmărește în timp, prin probe de sânge repetate (biopsie lichidă), fragmentele de ADN eliberate în sânge de o tumoră solidă. La prima probă arată ce modificări genetice ale tumorii se văd în sânge și dacă unele au un tratament țintit; la probele următoare arată cum crește sau scade cantitatea lor. Se adresează persoanelor cu cancer, în timpul tratamentului sau după el; se alege împreună cu medicul oncolog, iar rezultatul se citește alături de imagistică.

Ce analizează

Tumora eliberează în sânge fragmente de ADN, numite ADN tumoral circulant (ctDNA). Testul îl extrage din plasmă (partea lichidă a sângelui) și îl citește de zeci de mii de ori în aceleași regiuni (acoperire brută de 50.000–100.000x). Înainte de citire, fiecare fragment de ADN primește un cod molecular pe ambele fire (catene), ceea ce permite separarea mutațiilor reale de erorile de citire. Așa se pot vedea modificări prezente într-o proporție foarte mică din ADN-ul liber, de la un prag de 0,25%.

Analiza privește porțiunile în care mutațiile apar cel mai des (regiunile „fierbinți”, hotspot) din 31 de gene asociate cu cancerul, printre care EGFR, KRAS, NRAS, BRAF, PIK3CA, ESR1, ERBB2, IDH1 și TP53, precum și unirea genelor ALK, RET, ROS1, FGFR2, FGFR3 și NTRK1 cu alte gene (fuziunile). De la a doua probă, raportul arată evoluția fiecărei variante în timp, pe grafic și în tabel.

Pentru cine este

• tumoră solidă cu o modificare cunoscută în una dintre genele panelului, pe care medicul vrea să o urmărească în sânge;
• tratament țintit în curs, când oncologul vrea să vadă dacă apar mutații de rezistență;
• urmărire după tratament, împreună cu imagistica, la recomandarea medicului oncolog;
• căutarea rapidă a unei ținte frecvente de tratament, când țesutul tumoral nu e disponibil.

Ce poate arăta rezultatul

• Variante detectate. Raportul arată fiecare variantă, proporția ei în ADN-ul liber și medicamentele aprobate asociate, dacă există.
• Evoluție în timp. Scăderea variantelor poate însoți un răspuns la tratament, iar creșterea sau apariția unor variante noi poate semnala că boala avansează (progresie) sau că tumora nu mai răspunde la tratament (rezistență). Conform recomandărilor ESMO din 2022, urmărirea răspunsului și a rezistenței prin ctDNA, înainte de semnele clinice de progresie, este încă în studiu și nu este recomandată de rutină. De aceea, rezultatul se interpretează împreună cu imagistica și cu evoluția ta.
• Nicio variantă detectată. Tumora poate elibera prea puțin ADN în sânge sau poate avea modificări în afara regiunilor analizate. Dacă la prima probă nu se vede nicio variantă, testul nu are, în cazul tău, o variantă pe care s-o urmărească, iar la consultație discutăm alte opțiuni.

Ce nu poate detecta

• Modificările din afara regiunilor analizate: în afară de CDKN2A, PTEN și TP53, genele nu sunt citite complet, ci doar în anumite porțiuni (exonii analizați). Fuziunile se caută doar într-o selecție de regiuni, deci lipsa lor din raport nu garantează că nu există.
• Alte tipuri de modificări decât variantele din regiunile hotspot și fuziunile: copiile în plus sau lipsă ale unor gene (modificările numărului de copii), numărul de mutații ale tumorii (încărcătura mutațională tumorală, TMB) și instabilitatea microsateliților (MSI) nu fac parte din analiza descrisă.
• Originea unei variante: testul nu poate spune dacă o variantă raportată e moștenită; acest lucru se confirmă printr-un test din ADN-ul moștenit (germinal). O variantă din ADN-ul liber poate proveni și din celulele sângelui, apărută odată cu vârsta (hematopoieza clonală, de exemplu în TP53 sau JAK2).
• Locul în care se află boala: testul nu înlocuiește CT-ul, RMN-ul sau PET-CT-ul.

Cum se face

La fiecare recoltare din planul de urmărire se ia sânge din venă, în tuburi speciale care păstrează ADN-ul liber, într-un centru partener. Medicul genetician îți cere înainte raportul histopatologic, rezultatele genetice anterioare ale tumorii și lista tratamentelor. Durata ți-o comunicăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) foarte profundă a ADN-ului liber circulant, cu etichetarea moleculelor cu coduri moleculare unice duble (duplex UMI) și îmbogățirea regiunilor țintă prin hibridizare în soluție; acoperire brută de 50.000–100.000x
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV) și mici inserții sau deleții în exonii analizați ai celor 31 de gene, de la o frecvență alelică de 0,25%; variante structurale (fuziuni) selectate, căutate la nivel de ADN, în genele ALK, RET, ROS1, FGFR2, FGFR3 și NTRK1; evoluția în timp a fiecărei variante, într-un raport de monitorizare generat automat de la a doua probă; lista medicamentelor aprobate EMA sau FDA pentru biomarkerii găsiți
• Gene (31)

  • AKT1
  • ALK
  • AR
  • BRAF
  • CDKN2A
  • CTNNB1
  • EGFR
  • ERBB2
  • ERBB3
  • ESR1
  • FGFR1
  • FGFR2
  • FGFR3
  • GNA11
  • GNAQ
  • GNAS
  • H3-3A
  • HRAS
  • IDH1
  • IDH2
  • JAK2
  • KIT
  • KRAS
  • MET
  • NRAS
  • PDGFRA
  • PIK3CA
  • PTEN
  • RET
  • TERT
  • TP53
• Probă: sânge recoltat în tuburi speciale care stabilizează ADN-ul liber circulant, 3 tuburi de 10 ml (proba recomandată); ADN-ul liber se poate extrage și din lichid de ascită, lichid cefalorahidian sau lichid din chisturi pancreatice
• Durată: se comunică la consultație