Pe scurt
Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru bolile moștenite în care apar mulți polipi în intestin (sindroame de polipoză ereditară). Cuprinde toate cele 14 gene cunoscute pentru aceste afecțiuni. Este pentru persoanele cu mulți polipi sau cu polipi de tipuri rare ori diferite; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.
Ce analizează
Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.
Exomul include toate cele 14 gene cunoscute pentru afecțiune.
Ce raportează:
- schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
- mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
- fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
- schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
- variante ale ADN-ului mitocondrial
- variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
- o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%
Pentru cine este
- 10 sau mai mulți polipi de tip adenom (polipi adenomatoși), adunați la colonoscopii repetate;
- polipi juvenili sau polipi de tip Peutz-Jeghers, mai ales împreună cu pete pigmentate pe buze sau în gură;
- polipi de tipuri diferite la aceeași persoană (adenomatoși, serați, juvenili), uneori cu alte cazuri în familie;
- mulți polipi cu aspect zimțat la microscop (polipi serați).
Conform ghidului ACG din 2026, testarea unui panel de gene se recomandă de la 20 de adenoame adunate în timp și poate fi propusă de la 10. Rudele fără simptome pot face testul țintit pentru varianta din familie, după ce persoana afectată a fost testată; dacă ea a decedat fără test, se analizează întâi ADN-ul păstrat de la ea, când există.
Ce poate arăta rezultatul
- Pozitiv, formă dominantă (APC, POLE, POLD1, STK11, SMAD4, BMPR1A, PTEN, GREM1): o singură variantă explică polipii. Planul de colonoscopie, uneori chirurgia și supravegherea altor organe se stabilesc împreună cu gastroenterologul. Fiecare rudă de gradul I are o șansă de 50% să fi moștenit varianta.
- Pozitiv, formă recesivă (MUTYH, NTHL1, MSH3): ai moștenit câte o variantă de la fiecare părinte. Frații tăi au fiecare o șansă de 25% să aibă aceeași boală.
- O singură variantă MUTYH: ești purtător. Potrivit GeneReviews, riscul de cancer colorectal este doar ușor crescut, iar colonoscopiile se fac după istoricul familial.
- Negativ: în genele cunoscute pentru polipoze nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o polipoză. Supravegherea continuă după numărul și tipul polipilor. Dacă suspiciunea unei polipoze ereditare rămâne, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
- Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.
Ce nu poate detecta
- Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
- Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
- Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
- Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
- Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
- O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.
Ca orice exom, testul nu vede sigur:
- majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
- unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
- genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
- de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.
Cum se face
Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
- Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
- Gene (14)
- APC
- BMPR1A
- GREM1
- MSH3
- MUTYH
- NF1
- NTHL1
- POLD1
- POLE
- PTEN
- RNF43
- SCG5
- SMAD4
- STK11
- Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
- Durată: 20 de zile lucrătoare
Context clinic
- NF1 este inclusă pentru diagnosticul diferențial: în neurofibromatoza tip 1, neurofibroamele și ganglioneuroamele intestinale pot apărea ca polipi.
Întrebări frecvente
Depinde de câți polipi, de ce tip și la ce vârstă. Câțiva polipi adenomatoși după 50 de ani sunt frecvenți și de obicei nu sunt, singuri, un motiv pentru un test genetic. Numărul cumulat, tipul polipilor și istoricul familiei sunt cele care ne fac să discutăm testul la consultație.
Depinde de genă. În polipoza adenomatoasă familială și în Peutz-Jeghers, supravegherea începe din copilărie, așa că testarea copiilor dintr-o familie cu variantă cunoscută se discută devreme. În formele recesive, copiii unei persoane afectate sunt de obicei doar purtători, iar testarea lor ca purtători se amână până când pot decide singuri.
Teste înrudite
Surse
- ACG, Mankaney G et al.: ACG Clinical Guideline: Diagnosis and Management of Adenomatous Colorectal Polyposis Syndromes, Am J Gastroenterol 2026;121(9):2086-2120, https://doi.org/10.14309/ajg.0000000000004105
- ACG, Syngal S et al.: ACG Clinical Guideline: Genetic Testing and Management of Hereditary Gastrointestinal Cancer Syndromes, Am J Gastroenterol 2015;110(2):223-262, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4695986/
- GeneReviews: MUTYH Polyposis (Nielsen M, Infante E, Brand R), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK107219/
- National Cancer Institute: Genetics of Colorectal Cancer (PDQ), Health Professional Version (actualizat în martie 2025), https://www.cancer.gov/types/colorectal/hp/colorectal-genetics-pdq
- MedlinePlus Genetics: What are the different types of genetic tests?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/types/
- MedlinePlus Genetics: What are whole exome sequencing and whole genome sequencing?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/sequencing/
- Richards S et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants, ACMG/AMP (Genet Med, 2015), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
- Manickam K et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the ACMG (Genet Med, 2021), https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34211152/
- Lee K et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing, ACMG (Genet Med, 2025), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/
- ESHG. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics (Eur J Hum Genet, 2009), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
