Panel genetic personalizat pe țesut tumoral, peste 30 de gene

Pe scurt

Testul analizează, în țesutul tumorii, peste 30 de gene, până la întregul set de 64 de gene asociate cancerului din care se face alegerea (panel personalizat). Este util când oncologul vrea o privire largă asupra genelor cu tratament țintit și a celor de reparare a ADN-ului, fără un profil genomic complet. Genele se aleg la consultație, împreună cu medicul oncolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Setul de 64 de gene reunește gene folosite des la alegerea tratamentului în tumorile solide: gene care pot ținti tratamentul (de exemplu EGFR, KRAS, NRAS, BRAF, ERBB2, PIK3CA, MET, ALK, RET, ROS1, KIT, PDGFRA, FGFR1–3, IDH1 și IDH2), gene de reparare a ADN-ului (BRCA1, BRCA2, PALB2, ATM, CDK12 și altele), genele sistemului care corectează erorile de copiere, numite gene MMR (MLH1, MSH2, MSH6, PMS2), plus POLE și POLD1, și gene folosite la încadrarea unor tumori, ca genele SDH, H3-3A sau ATRX.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) peste 30 dintre aceste gene, alese de medic, sau pe toate. Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și mici fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții).

Analiza se face doar pe ADN-ul tumorii, fără probă de comparație din sânge, deci nu poate spune singură dacă o variantă este moștenită.

Pentru cine este

• cancer avansat la care oncologul vrea să verifice dintr-o dată țintele uzuale de tratament;
• tumoră cu mai multe întrebări deschise: tratament țintit, reparare a ADN-ului și încadrare;
• tumoră pentru care un panel dedicat sau un panel de până la 30 de gene nu ajunge;
• probă pe care oncologul preferă s-o folosească o singură dată, pentru mai multe gene deodată.

Conform recomandărilor ESMO din 2024, secvențierea tumorii (NGS) este recomandată în mai multe cancere avansate și pentru căutarea modificărilor cu tratament aprobat indiferent de organul de origine.

Ce poate arăta rezultatul

• Una sau mai multe variante cu relevanță pentru tratament, cu medicamentele aprobate pentru ele; decizia de tratament o ia medicul oncolog.
• Variante cu valoare de încadrare sau de prognostic, care ajută la clasificarea tumorii.
• O variantă într-o genă de predispoziție (de exemplu BRCA1, BRCA2, PALB2, RET sau o genă MMR), adică o genă care, modificată de la naștere, crește riscul de cancer. Variantele din aceste gene sunt adesea moștenite; de aceea, conform grupului ESMO pentru medicină de precizie, se recomandă confirmarea lor printr-un test din sânge, indiferent de tipul tumorii.
• Variantă de semnificație incertă (VUS). Este o modificare despre care nu se știe încă dacă contează, așa că nu se folosește pentru decizii.
• Nicio modificare relevantă în genele analizate.

Ce nu poate detecta

• genele din afara setului de 64, inclusiv multe gene rare cu tratament țintit;
• unirea a două gene într-una singură (fuziunile de gene), pierderile mari de material genetic și copiile în plus ale unor gene (amplificările), care pot să nu fie raportate;
• câte mutații are tumora (încărcătura mutațională tumorală, TMB), dacă unul dintre mecanismele de reparare a ADN-ului e slăbit (deficiența recombinării omoloage, HRD) și dacă tumora își mai corectează greșelile de copiere a ADN-ului (instabilitatea microsateliților, MSI), care cer un profil extins sau o analiză separată;
• dacă o variantă este moștenită;
• modificările dintr-o probă cu sub 20% celule tumorale.

Cum se face

Nu e nevoie de o recoltare nouă: se folosește blocul de parafină cu țesutul din biopsie sau din operație, păstrat de serviciul de anatomie patologică, ori secțiuni din el. Se poate trimite și ADN extras din tumoră. Medicul anatomopatolog verifică dacă proba are cel puțin 20% celule tumorale. Durata analizei ți-o confirmăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test, alegerea genelor și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe ADN extras din țesutul tumoral, cu îmbogățirea prin hibridizare în soluție a regiunilor codante și a regiunilor intronice învecinate (±8 perechi de baze) ale genelor alese, la o acoperire medie de aproximativ 1.000x
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid, SNV) și mici inserții sau deleții
• Gene (64): caută în lista genelor
• Probă: țesut tumoral fixat în formol și inclus în parafină (FFPE), cu cel puțin 20% celule tumorale (blocul de parafină este proba recomandată; se pot trimite și cel puțin 10 secțiuni nevopsite de 10 µm, de 5 × 5 mm, sau ADN tumoral peste 200 ng; dacă e posibil, și lame colorate H&E cu zona tumorală marcată)
• Durată: se comunică la consultație