Panel genetic pentru adenom hipofizar familial izolat

Pe scurt

Panelul analizează 3 gene în care o variantă moștenită crește riscul de adenom hipofizar, o tumoră de obicei benignă a glandei hipofize, numită acum și tumoră neuroendocrină hipofizară: AIP, MEN1 și CDKN1B. Se adresează persoanelor cu adenom hipofizar apărut la vârstă tânără, celor cu mai multe rude afectate și celor la care adenomul se asociază cu alte tumori endocrine. Testul se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Hipofiza este o glandă mică de la baza creierului, care controlează creșterea, lactația și alte glande ale corpului. Un adenom hipofizar poate produce hormoni în exces (de exemplu hormon de creștere sau prolactină) sau poate apăsa pe structurile din jur, cu dureri de cap și tulburări de vedere.

Fiecare genă există în două copii, una de la mamă și una de la tată. Când una dintre copiile genei AIP nu funcționează din naștere, riscul de adenom hipofizar crește, chiar fără alte tumori; vorbim atunci de adenom hipofizar familial izolat. Genele MEN1 și CDKN1B produc sindroame în care adenomul hipofizar apare alături de tumori ale paratiroidelor și ale pancreasului (neoplazia endocrină multiplă de tip 1 și de tip 4).

Prin secvențiere de nouă generație (NGS), testul citește porțiunile celor 3 gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante) și caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții) și fragmente lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții sau duplicații).

Pentru cine este

• adenom hipofizar la copil, adolescent sau adult tânăr, mai ales unul mare sau care secretă hormon de creștere (gigantism, acromegalie);
• două sau mai multe rude cu adenom hipofizar;
• adenom hipofizar împreună cu glande paratiroide hiperactive (hiperparatiroidism, cu calciu crescut în sânge) sau cu o tumoră neuroendocrină pancreatică, la tine sau în familie.

Rudele fără simptome fac testul țintit pentru varianta familială, după ce persoana afectată a fost testată; dacă aceasta a decedat fără test, se analizează întâi ADN-ul păstrat de la ea.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv, AIP: confirmă o predispoziție moștenită. Conform GeneReviews, nu toți purtătorii fac un adenom: riscul estimat este de aproximativ 15–30%, iar boala apare de obicei în a doua sau a treia decadă de viață. Pentru rudele purtătoare fără simptome, urmărirea include evaluarea creșterii și a hormonilor hipofizari din copilărie și RMN hipofizar.
• Pozitiv, MEN1 sau CDKN1B: neoplazie endocrină multiplă, cu un plan de urmărire care include paratiroidele și pancreasul, stabilit cu medicul endocrinolog.
• Negativ: nu s-a găsit o cauză în genele analizate. Dacă suspiciunea unei forme ereditare rămâne, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă crește riscul. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.

Fiecare copil al unei persoane purtătoare are o șansă de 50% să moștenească varianta.

Ce nu poate detecta

• duplicațiile din regiunea Xq26.3 care cuprind gena GPR101, cauza gigantismului cu debut în primii ani de viață (X-LAG);
• cauzele genetice din alte gene care nu sunt în panel;
• variantele apărute doar în tumoră;
• modificările prezente doar într-un procent foarte mic de celule (mozaicism);
• uneori, o deleție de un singur exon.

Cum se face

Proba este de sânge venos, recoltată într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, picături de sânge uscate pe un card sau, după un transplant de celule stem, salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după, în care discutăm urmărirea și testarea rudelor.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom, care acoperă toate regiunile codante și toate variantele intronice și intergenice patogene cunoscute; se analizează complet genele panelului, iar analiza se extinde la gene suplimentare pentru diagnostic diferențial
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (3)

  • AIP
  • CDKN1B
  • MEN1
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată), sau ADN genomic, 1–2 µg; se acceptă și card cu picături de sânge uscat (cel puțin 5 picături), iar după un transplant de celule stem se trimite salivă în loc de sânge
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare