Panel genetic pentru feocromocitom și paragangliom ereditar, 13 gene

Pe scurt

Panelul analizează 13 gene asociate cu formele moștenite ale unor tumori rare ale glandei suprarenale și ale țesuturilor înrudite de-a lungul nervilor (feocromocitom și paragangliom ereditar), între care genele SDH, VHL, RET, MAX și TMEM127. Se adresează persoanelor cu un feocromocitom sau un paragangliom, mai ales la vârstă tânără, cu tumori multiple ori cu rude cu astfel de tumori. Testul se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Feocromocitomul este o tumoră a glandei suprarenale, iar paragangliomul o tumoră înrudită, care apare de-a lungul nervilor din cap, gât, torace sau abdomen. Multe dintre aceste tumori produc adrenalină și hormoni înrudiți, care pot cauza tensiune arterială mare (hipertensiune) și palpitații. O parte importantă dintre ele apar pe fondul unei variante moștenite care cauzează boala (variantă patogenă).

Testul citește genele prin secvențiere de nouă generație (NGS). Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente în plus sau lipsă (inserții și deleții) și porțiuni mai mari lipsă sau în plus (variații ale numărului de copii, CNV). Panelul cuprinde:

• SDHA, SDHB, SDHC, SDHD și SDHAF2, genele unei enzime din mitocondrii (succinat dehidrogenaza), plus MAX și TMEM127: sindroamele paragangliom-feocromocitom ereditar;
• VHL: boala von Hippel-Lindau, cu feocromocitom, cancer renal, tumori benigne ale vaselor de sânge din sistemul nervos sau din retină (hemangioblastoame) și chisturi;
• RET: neoplazia endocrină multiplă tip 2, cu feocromocitom și cancer medular tiroidian;
• FH: sindromul de predispoziție tumorală FH, cu tumori benigne ale mușchilor netezi din piele și din uter (leiomioame) și cancer renal;
• NF1 (neurofibromatoza tip 1) și MEN1 (neoplazia endocrină multiplă tip 1).

Pentru cine este

• persoană cu feocromocitom sau paragangliom, mai ales la vârstă tânără;
• tumori multiple, în ambele glande suprarenale sau paragangliom al capului și gâtului;
• feocromocitom alături de cancer medular tiroidian, cancer renal, hemangioblastoame, leiomioame ale pielii sau tumori ale paratiroidelor.

Conform ghidului Endocrine Society din 2014, se recomandă luarea în considerare a testării genetice la toți pacienții cu feocromocitom sau paragangliom. Rudele fără simptome pot face testul țintit pentru varianta din familie, după ce persoana afectată a fost testată; dacă ea a decedat fără test, se analizează întâi ADN-ul păstrat de la ea, când există.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv, una dintre genele SDH, MAX sau TMEM127: risc crescut pentru noi tumori, nu o certitudine. Conform GeneReviews, supravegherea include un consult medical anual, dozarea produșilor de degradare ai adrenalinei și noradrenalinei (metanefrine), la doi ani în copilărie, apoi anual, și RMN de întreg corp la 2–3 ani. Tumorile legate de SDHB se operează de obicei, pentru că au un risc mai mare de a se răspândi în alte organe (metastaze).
• Pozitiv, VHL, RET, FH, NF1 sau MEN1: supravegherea urmează sindromul și cuprinde și alte organe, de exemplu rinichii (VHL, FH) sau tiroida (RET).
• Negativ: face mai puțin probabilă o formă ereditară, dar nu o exclude; istoricul familial rămâne important. Dacă suspiciunea unei forme ereditare rămâne, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.

La SDHD, SDHAF2 și, posibil, MAX, conform GeneReviews, boala apare aproape doar când varianta este moștenită de la tată. Fiecare copil al unui purtător are o șansă de 50% să moștenească varianta.

Ce nu poate detecta

• modificările apărute doar în tumoră;
• modificările prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut);
• variantele din genele care nu sunt în panel;
• dacă și când va apărea o nouă tumoră: testul arată o predispoziție, nu un diagnostic.

Cum se face

Proba este de sânge venos pe EDTA, recoltat la un punct de recoltare; se acceptă și salivă, frotiu bucal sau ADN extras. Rezultatul vine, de obicei, în 32 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS), cu analiza CNV
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV); mici inserții și deleții (indels); variații ale numărului de copii (CNV)
• Gene (13)

  • DNMT3A
  • FH
  • MAX
  • MEN1
  • NF1
  • RET
  • SDHA
  • SDHAF2
  • SDHB
  • SDHC
  • SDHD
  • TMEM127
  • VHL
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA, cel puțin 3 ml (cel puțin 1 ml la copii); se acceptă și ADN extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (după instrucțiunile kitului)
• Durată: 32 de zile lucrătoare

Context clinic

• FH: conform GeneReviews, feocromocitomul și paragangliomul au fost descrise doar în câteva familii cu sindromul de predispoziție tumorală FH.
• NF1: diagnosticul de neurofibromatoză tip 1 se pune de obicei clinic; gena este inclusă pentru că feocromocitomul face parte din spectrul bolii.
• DNMT3A: inclusă în versiunea actuală a panelului (13 gene); nicio sursă din listă nu o leagă de feocromocitom sau paragangliom, așa că fișa nu îi atribuie un tablou clinic, iar un rezultat în această genă se interpretează cu prudență, la consultație.