Analiza mutațiilor somatice EGFR pe țesut tumoral (cancer pulmonar)

Pe scurt

Testul caută mutațiile din gena EGFR, în exonii 18–21, în țesutul tumoral al unui cancer pulmonar fără celule mici. Rezultatul arată dacă tratamentele țintite pe EGFR sunt o opțiune, în boala avansată și după operație. Se alege împreună cu medicul oncolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

EGFR este un receptor de pe suprafața celulei care, când primește semnalul, pornește creșterea și diviziunea. Anumite mutații îl țin activ permanent, iar tumora ajunge să depindă de el. Tratamentele țintite care îl blochează pot opri o perioadă creșterea tumorii.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) exonii 18, 19, 20 și 21 ai genei, regiunea de care depind aceste tratamente. Aici se află delețiile din exonul 19 și mutația L858R din exonul 21, mutațiile cunoscute care fac tumora sensibilă la aceste tratamente (de sensibilizare), inserțiile din exonul 20, mutația de rezistență T790M și alte mutații, mai rare.

Pentru cine este

• cancer pulmonar fără celule mici (mai ales adenocarcinom) avansat sau metastatic, înaintea primului tratament;
• cancer pulmonar operat, în stadiile IB–IIIA, când oncologul discută tratamentul după operație;
• boală local avansată, inoperabilă, după chimio-radioterapie;
• progresie sub un tratament țintit pe EGFR, când pe o biopsie nouă se caută mutația de rezistență T790M.

Ce poate arăta rezultatul

• Deleție în exonul 19 sau mutația L858R. Conform indicațiilor aprobate de EMA, există un tratament țintit pentru aceste situații: după operația completă, în stadiile IB–IIIA, în boala local avansată după chimio-radioterapie și în boala avansată.
• Inserție în exonul 20. Are un tratament țintit diferit, aprobat de EMA în cancerul pulmonar avansat cu inserții activatoare în exonul 20.
• T790M. Apare de regulă ca mecanism de rezistență sub tratament. Conform EMA, există un tratament țintit și pentru boala avansată cu T790M.
• Alte mutații, mai rare (de exemplu G719X, L861Q sau S768I). Răspunsul la tratament diferă, iar oncologul le interpretează individual.
• Variantă de semnificație incertă (VUS). Este o modificare despre care nu se știe încă dacă contează, așa că nu se folosește pentru decizii.
• Nicio mutație EGFR. Rămân de căutat alte ținte, ca fuziunile ALK, ROS1 sau RET ori mutațiile KRAS și BRAF.

Ce nu poate detecta

• alte ținte de tratament din cancerul pulmonar: fuziunile ALK, ROS1, RET sau NTRK, mutațiile KRAS și BRAF, saltul exonului 14 din MET. Conform ghidului CAP/IASLC/AMP din 2018, panelurile de secvențiere, care le caută împreună, sunt preferate în locul mai multor teste pe câte o genă;
• mutațiile EGFR din afara exonilor 18–21;
• mutațiile prezente într-o parte mică a celulelor, când proba are puține celule tumorale;
• ADN-ul tumoral din sânge: testul se face pe țesut, nu este o biopsie lichidă.

Cum se face

De obicei nu e nevoie de o recoltare nouă: se folosește blocul de parafină din biopsia bronșică, din biopsia ghidată sau din operație, păstrat de serviciul de anatomie patologică, ori 4–6 secțiuni din el, împreună cu buletinul histopatologic. Se acceptă și țesut tumoral proaspăt. La progresie, oncologul poate cere o biopsie nouă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) a exonilor 18–21
• Variante raportate: mutații somatice în exonii 18–21 ai genei EGFR
• Gene (1)

  • EGFR
• Probă: țesut tumoral fixat în formol și inclus în parafină (bloc FFPE sau 4–6 secțiuni) sau țesut proaspăt (cel puțin 1 cm²)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Tratamentele țintite din indicațiile EMA: osimertinib pentru delețiile din exonul 19 și L858R (după operația completă în stadiile IB–IIIA, după chimio-radioterapie și în boala avansată) și pentru T790M; amivantamab pentru inserțiile activatoare din exonul 20.