Secvențierea genelor BRCA1 și BRCA2 pe țesut tumoral și în sânge (cancer de sân și ovar)

Pe scurt

Testul citește genele BRCA1 și BRCA2 de două ori: în ADN-ul din tumoră și în ADN-ul din sânge. Comparația arată dacă o variantă găsită în tumoră a apărut doar acolo sau este moștenită. Se adresează persoanelor cu cancer ovarian sau de sân, la care rezultatul BRCA contează și pentru tratament, și pentru familie.

Ce analizează

Genele BRCA1 și BRCA2 ajută celulele să repare rupturile din ADN. O variantă care afectează funcția genei (patogenă) poate fi moștenită de la unul dintre părinți, caz în care se află în toate celulele corpului și poate fi transmisă copiilor. Poate apărea însă și doar în celulele tumorii, caz în care nu se moștenește. În ambele situații, tumora repară mai greu ADN-ul și poate fi mai sensibilă la unele tratamente țintite.

Testul citește porțiunile celor două gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante), prin secvențiere de nouă generație (NGS), separat în tumoră și în sânge. Pe ADN-ul din sânge se adaugă MLPA, o metodă care caută porțiunile mari lipsă sau în plus (deleții și duplicații). În tumoră se caută schimbările unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și micile fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții), prezente în cel puțin 5% din ADN-ul analizat (frecvență alelică); variantele cunoscute se raportează de la 2%.

Pentru cine este

• cancer ovarian epitelial de grad înalt, inclusiv cancer al trompelor uterine sau peritoneal, la diagnostic, când se discută tratamentul de întreținere;
• cancer de sân HER2 negativ, avansat sau cu risc crescut, când medicul oncolog ia în calcul un tratament țintit;
• variantă BRCA găsită la un test făcut doar pe tumoră, când trebuie aflat dacă este moștenită;
• persoană cu cancer pentru care contează, pe lângă tratament, dacă e util ca rudele să fie testate.

Conform ghidului ESMO din 2023 pentru cancerul ovarian, testarea BRCA1 și BRCA2, atât pentru variantele moștenite (germinală), cât și în tumoră, se recomandă la diagnosticul cancerului ovarian epitelial de grad înalt.

Ce poate arăta rezultatul

• Variantă patogenă în sânge și în tumoră: varianta este moștenită. Contează pentru tratament, pentru prevenția altor cancere și pentru rude, care pot face un test țintit.
• Variantă patogenă doar în tumoră: varianta a apărut doar în tumoră (somatică). Poate conta pentru tratament, dar nu se transmite și nu crește riscul rudelor.
• Nicio variantă patogenă: nu s-a găsit o variantă BRCA în tumoră sau în sânge, în limitele testului. Dacă suspiciunea de cancer ereditar rămâne, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): efectul ei nu este încă lămurit. Nu se folosește pentru decizii de tratament sau de prevenție și poate fi reclasificată în timp.

Ce nu poate detecta

• variantele din alte gene de predispoziție sau de reparare a ADN-ului, de exemplu PALB2, RAD51C sau RAD51D;
• scorul care arată dacă unul dintre mecanismele de reparare a ADN-ului e slăbit (deficitul de recombinare omoloagă, HRD), un test separat folosit în cancerul ovarian;
• variantele prezente într-o mică parte a tumorii sau într-o probă cu puține celule tumorale;
• delețiile și duplicațiile mari apărute doar în tumoră: ele se caută, prin MLPA, doar în ADN-ul din sânge.

Cum se face

Testul are nevoie de două probe. Pentru tumoră se folosește, de obicei, blocul de parafină din biopsie sau din operație, cu cel puțin 20% celule tumorale, păstrat de serviciul de anatomie patologică, împreună cu buletinul histopatologic. A doua probă este sânge pe EDTA (1–2 ml), recoltat într-un centru partener. Durata ți-o comunicăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) cu îmbogățire prin hibridizare în soluție a regiunilor codante și a regiunilor intronice adiacente, pe ADN tumoral și pe ADN normal; MLPA pe ADN-ul normal pentru deleții și duplicații
• Variante raportate: în tumoră, variante punctiforme (SNV) și mici inserții sau deleții cu frecvență alelică de cel puțin 5%, în regiunile codante și în regiunile intronice adiacente (±8 perechi de baze); variantele hotspot cunoscute, de la 2%; în țesutul normal, variantele germinale din BRCA1 și BRCA2, inclusiv delețiile și duplicațiile, prin MLPA
• Gene (2)

  • BRCA1
  • BRCA2
• Probă: țesut tumoral cu cel puțin 20% celule tumorale (bloc FFPE, recomandat, sau cel puțin 10 secțiuni FFPE necolorate de 10 µm, ori ADN tumoral peste 200 ng) și, pentru analiza germinală, sânge pe EDTA (minimum 1–2 ml) sau ADN (peste 2 µg)
• Durată: se comunică la consultație

Context clinic

• Tratamentul țintit la care se referă fișa sunt inhibitorii PARP: în tratamentul de întreținere al cancerului ovarian și în cancerul de sân HER2 negativ.
• Fișa se limitează la cancerul ovarian și de sân, indicația produsului; pentru cancerul de prostată și cel pancreatic, testul se alege la consultație.