Pe scurt
Panelul analizează, în ADN-ul extras din melanom, 8 gene: BRAF, NRAS, KIT, CDKN2A, TERT, TP53, GNAQ și GNA11. Întrebarea principală la care răspunde este dacă tumora are o mutație BRAF V600, pentru care există tratament țintit. Se face pe țesutul deja recoltat, de preferat dintr-o metastază sau, dacă nu există, din tumora primară.
Ce analizează
Melanomul pornește din melanocite, celulele care produc pigmentul pielii. În multe melanoame, creșterea e pornită de o mutație dobândită într-o genă „motor”, cel mai des BRAF sau NRAS. Aceste mutații există doar în tumoră și nu se moștenesc.
Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunile celor 8 gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante). Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și mici fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții). KIT contează mai ales în melanoamele acrale (de pe palme, tălpi sau sub unghii) și în cele ale mucoaselor. GNAQ și GNA11 sunt implicate mai ales în melanomul ocular (uveal). În plus, testul verifică un set de rearanjamente (fuziuni) în genele ALK, BRAF, FGFR1, FGFR2, FGFR3, MET, RET și ROS1.
Pentru cine este
- melanom în stadiul III sau IV, operat sau inoperabil, înainte de alegerea tratamentului;
- melanom în stadiul IIB sau IIC, când medicul oncolog ia în calcul testarea moleculară;
- melanom acral sau al mucoaselor, la care se caută și mutațiile KIT;
- melanom care a progresat sub tratament, când se caută o opțiune țintită sau un studiu clinic.
Ghidul ESMO din 2025 pentru melanomul cutanat recomandă testarea mutațiilor țintibile în stadiile III și IV și consideră obligatorie testarea BRAF V600 în aceste situații. În stadiile IIB–IIC, ghidul spune că testarea poate fi luată în calcul, iar în stadiile I și IIA nu o recomandă.
Ce poate arăta rezultatul
- Mutație BRAF V600: permite un tratament țintit, o opțiune alături de imunoterapie.
- Mutație NRAS: nu are un tratament țintit aprobat, dar ajută la încadrarea tumorii și la intrarea într-un studiu clinic.
- Mutație KIT: în melanoamele acrale sau ale mucoaselor, poate conta pentru alegerea tratamentului sau pentru un studiu clinic.
- Variantă CDKN2A: de obicei dobândită, dar poate fi și moștenită, în melanomul familial. Dacă istoricul familial o sugerează, discutăm la consultație testul din sânge.
- Fără mutații BRAF și RAS: imunoterapia rămâne tratamentul principal, iar, conform ghidului ESMO, se recomandă căutarea fuziunilor NTRK, care nu fac parte din acest panel.
- Variantă de semnificație incertă (VUS): o variantă despre care nu se știe încă dacă are vreun efect; până se lămurește, nu se folosește pentru decizii medicale.
Ce nu poate detecta
- fuziunile genelor NTRK și alte fuziuni din afara setului analizat;
- delețiile mari și amplificările de gene, de exemplu deleția genei CDKN2A;
- mutațiile prezente într-o mică parte a tumorii sau într-o probă cu prea puține celule tumorale;
- originea unei variante: testul pe tumoră nu poate spune singur dacă varianta a apărut doar în tumoră (somatică) sau este moștenită (germinală).
Cum se face
De obicei nu e nevoie de o recoltare nouă: se folosește blocul de parafină dintr-o metastază sau din tumora primară, păstrat de serviciul de anatomie patologică, împreună cu buletinul histopatologic. Se pot trimite și secțiuni nevopsite din bloc sau ADN extras din tumoră. Proba trebuie să conțină cel puțin 20% celule tumorale. Durata analizei ți-o confirmăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe ADN extras din țesutul tumoral, cu îmbogățirea prin hibridizare în soluție a regiunilor codante și a regiunilor intronice învecinate (±8 perechi de baze), la o acoperire medie de aproximativ 1.000x
- Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid, SNV) și mici inserții sau deleții; variante structurale (fuziuni sau translocații) selectate, relevante pentru tratament, evaluate la nivel ADN în genele ALK, BRAF, FGFR1, FGFR2, FGFR3, MET, RET și ROS1
- Gene (8)
- BRAF
- CDKN2A
- GNA11
- GNAQ
- KIT
- NRAS
- TERT
- TP53
- Probă: țesut tumoral fixat în formol și inclus în parafină (FFPE), cu cel puțin 20% celule tumorale (blocul de parafină este proba recomandată; se pot trimite și cel puțin 10 secțiuni nevopsite de 10 µm, de 5 × 5 mm, sau ADN tumoral peste 200 ng; dacă e posibil, și lame colorate H&E cu zona tumorală marcată)
- Durată: se comunică la consultație
Context clinic
- Tratamentul țintit pentru BRAF V600 este asocierea unui inhibitor BRAF cu un inhibitor MEK.
- Pentru mutația KIT, un inhibitor KIT poate fi o opțiune în unele cazuri, la decizia oncologului.
Întrebări frecvente
În stadiile I și IIA, ghidul ESMO nu recomandă testarea mutațiilor, iar decizia o iei împreună cu medicul oncolog. Dacă boala evoluează, testul se poate face atunci, de preferat pe țesut din metastază.
Nu, pentru că mutația BRAF din melanom apare doar în celulele tumorii și nu se moștenește. Dacă în familie sunt mai multe cazuri de melanom, discutăm separat, la consultație, întrebarea unei predispoziții moștenite.
Analize suplimentare
Se pot adăuga la acest test:
Măsoară proteina PD-L1 din țesutul tumoral, prin colorarea lui cu anticorpi (imunohistochimie). În unele tipuri de cancer, nivelul PD-L1 se folosește la alegerea imunoterapiei.
Arată dacă, în țesutul tumoral, gena MGMT este oprită printr-un semn chimic pus pe zona care o pornește (metilarea promotorului). În tumorile creierului numite glioame, mai ales în glioblastom, rezultatul ajută medicul oncolog să estimeze beneficiul chimioterapiei.
Arată dacă lipsa proteinei MLH1 dintr-o tumoră vine din oprirea genei printr-un semn chimic pus pe zona care o pornește (metilarea promotorului), o modificare apărută doar în tumoră. Ajută la deosebirea unui cancer apărut întâmplător (sporadic) de unul legat de predispoziția moștenită numită sindrom Lynch.
Teste înrudite
Surse
- ESMO: Amaral T și colab., Cutaneous melanoma: ESMO Clinical Practice Guideline for diagnosis, treatment and follow-up, Ann Oncol 2025;36(1):10-30, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7618628/
