Panel de mutații somatice pe țesut tumoral pentru cancer de prostată

Pe scurt

Testul caută, în țesutul tumoral din biopsia de prostată sau din operație, modificări în 24 de gene, cele mai multe implicate în repararea ADN-ului. Rezultatul îl ajută pe medicul oncolog să vadă dacă un tratament țintit este o opțiune și dacă e util un test genetic din sânge, important și pentru familie. Se alege împreună cu medicul oncolog și cu medicul genetician, de obicei în boala metastatică.

Ce analizează

Unele cancere de prostată au o mutație într-o genă care repară rupturile ADN-ului, de exemplu BRCA2 sau BRCA1. Celulele acestor tumori depind mai mult de alte căi de reparare, pe care un tratament țintit le poate bloca.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) 24 de gene: 18 gene implicate în repararea ADN-ului (printre ele BRCA1, BRCA2, ATM, CDK12, CHEK2 și PALB2), patru gene ale sistemului care corectează erorile de copiere a ADN-ului (MLH1, MSH2, MSH6 și PMS2), plus SPOP și TP53. Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și mici fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții) și evaluează, din ADN, câteva fuziuni de gene cu tratament țintit.

Analiza se face doar pe ADN-ul tumorii, fără o probă de comparație din sânge, deci nu poate spune singură dacă o variantă este moștenită.

Pentru cine este

• cancer de prostată metastatic, mai ales când nu mai răspunde la tratamentul hormonal (rezistent la castrare), când oncologul ia în calcul un tratament țintit;
• boală care progresează după un tratament hormonal de nouă generație;
• biopsie de prostată sau piesă operatorie existentă, cu suficiente celule tumorale;
• istoric familial de cancer de prostată, de sân, de ovar sau de pancreas, când o variantă BRCA ar conta și pentru rude.

Conform recomandărilor ESMO din 2024, secvențierea tumorii (NGS) se recomandă în cancerul de prostată avansat.

Ce poate arăta rezultatul

• O variantă patogenă în BRCA1 sau BRCA2. Conform indicației aprobate de EMA, în cancerul de prostată metastatic rezistent la castrare cu mutații BRCA1/2, moștenite sau apărute doar în tumoră, există un tratament țintit, folosit după un tratament hormonal de nouă generație. Decizia o ia medicul oncolog.
• O variantă în alte gene de reparare, ca ATM, CDK12 sau PALB2. Importanța pentru tratament diferă de la o genă la alta; uneori deschide accesul la studii clinice.
• O variantă într-o genă MMR. Poate ridica întrebarea sindromului Lynch, o predispoziție moștenită, care se lămurește printr-un test din sânge.
• Variante în SPOP sau TP53. Descriu biologia tumorii și nu au, deocamdată, un tratament țintit.
• Variantă de semnificație incertă (VUS). Este o modificare despre care nu se știe încă dacă contează, așa că nu se folosește pentru decizii.

Ce nu poate detecta

• dacă o variantă e moștenită; pentru asta se face un test genetic din sânge;
• pierderea ambelor copii ale unei gene, de exemplu a genei BRCA2, care poate să nu fie raportată;
• genele din afara panelului și fuziunile care nu sunt incluse în analiză;
• modificările dintr-o probă cu sub 20% celule tumorale sau cu ADN degradat;
• instabilitatea microsateliților (MSI), care nu face parte din analiza de bază.

Cum se face

Nu e nevoie de o recoltare nouă: se folosește blocul de parafină din biopsia de prostată, dintr-o metastază sau din operație, păstrat de serviciul de anatomie patologică, ori secțiuni din el. Se poate trimite și ADN extras din tumoră. Medicul anatomopatolog verifică dacă proba are cel puțin 20% celule tumorale. Durata analizei ți-o confirmăm la consultație. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe ADN extras din țesutul tumoral, cu îmbogățirea prin hibridizare în soluție a regiunilor codante și a regiunilor intronice învecinate (±8 perechi de baze), la o acoperire medie de aproximativ 1.000x
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid, SNV) și mici inserții sau deleții; variante structurale (fuziuni sau translocații) selectate, relevante pentru tratament, evaluate la nivel ADN în genele ALK, BRAF, FGFR1, FGFR2, FGFR3, MET, RET și ROS1
• Gene (24)

  • ATM
  • ATR
  • BARD1
  • BRCA1
  • BRCA2
  • BRIP1
  • CDK12
  • CHEK1
  • CHEK2
  • FANCA
  • FANCL
  • MLH1
  • MRE11
  • MSH2
  • MSH6
  • NBN
  • PALB2
  • PMS2
  • RAD51B
  • RAD51C
  • RAD51D
  • RAD54L
  • SPOP
  • TP53
• Probă: țesut tumoral fixat în formol și inclus în parafină (FFPE), cu cel puțin 20% celule tumorale (blocul de parafină este proba recomandată; se pot trimite și cel puțin 10 secțiuni nevopsite de 10 µm, de 5 × 5 mm, sau ADN tumoral peste 200 ng; dacă e posibil, și lame colorate H&E cu zona tumorală marcată)
• Durată: se comunică la consultație

Context clinic

• Tratamentul țintit sunt inhibitorii PARP. Indicația EMA a olaparibului în monoterapie cere mutații BRCA1/2, după un tratament hormonal de nouă generație (de exemplu abirateronă sau enzalutamidă); de aceea, variantele din ATM, CDK12, PALB2 și celelalte gene de reparare nu sunt legate de un tratament anume.