Analiza instabilității microsateliților (MSI) pe țesut tumoral

Pe scurt

Testul arată dacă, într-o tumoră, sistemul care corectează greșelile de copiere a ADN-ului a încetat să funcționeze, un semn numit instabilitatea microsateliților (MSI). Rezultatul ajută medicul oncolog să vadă dacă imunoterapia este o opțiune și poate ridica întrebarea unei forme ereditare de cancer, sindromul Lynch. Se face pe țesutul tumoral deja recoltat la biopsie sau la operație.

Ce analizează

Microsateliții sunt secvențe scurte de ADN care se repetă de multe ori la rând, de exemplu aceeași literă sau aceeași pereche de litere. Când își copiază ADN-ul, celula greșește uneori numărul de repetiții, iar un sistem de reparare a erorilor (sistemul MMR, de la „mismatch repair”) corectează greșelile. Dacă acest sistem nu funcționează, erorile se adună, iar microsateliții din tumoră ajung să aibă alte lungimi decât în restul corpului.

Testul analizează prin PCR cinci microsateliți și verifică dacă lungimea lor s-a schimbat în tumoră. Conform criteriilor stabilite la atelierul NCI din 1998, care compară tumora cu țesut normal al aceleiași persoane, tumora este MSI-H (instabilitate înaltă) când cel puțin doi din cei cinci markeri sunt instabili, MSI-L (instabilitate scăzută) când e instabil unul singur și stabilă (MSS) când niciunul nu se modifică.

Pentru cine este

• cancer colorectal, când medicul are nevoie de statusul MSI pentru tratament sau pentru evaluarea sindromului Lynch;
• cancer endometrial sau alt cancer din spectrul sindromului Lynch, când se cere statusul MSI;
• tumoră solidă avansată pentru care oncologul ia în calcul imunoterapia;
• rezultat neclar la analiza de rutină a țesutului pentru proteinele MMR, când e nevoie de o a doua metodă;
• istoric personal sau familial care ridică suspiciunea de sindrom Lynch.

Ce poate arăta rezultatul

• MSI-H. Tumora are un defect de reparare a ADN-ului. Conform ESMO, statusul MSI/dMMR (deficitul sistemului MMR) este un biomarker care prezice răspunsul la imunoterapie. Un MSI-H poate apărea doar în tumoră, fără o cauză moștenită, sau poate indica sindromul Lynch; la consultație discutăm dacă e nevoie de un test genetic din sânge.
• MSS. Nu s-a găsit instabilitate în markerii analizați.
• MSI-L. Un singur marker instabil. Tumorile MSI-L seamănă cu cele stabile, iar semnificația lor nu este încă lămurită.
• Neconcludent. Când proba are prea puține celule tumorale sau ADN-ul este degradat de fixare, rezultatul poate fi greu de interpretat.

Ce nu poate detecta

• Ce genă MMR este afectată și dacă defectul este moștenit. Aceste întrebări se lămuresc cu alte analize pe tumoră și, la nevoie, cu un test genetic din sânge.
• Ca metodă, PCR-ul poate rata instabilitatea prezentă într-o mică parte din celule, când tumora ocupă puțin din probă.
• Alți biomarkeri folosiți pentru imunoterapie, ca PD-L1 sau încărcătura mutațională tumorală (TMB).
• Pentru tumorile din afara spectrului sindromului Lynch, un alt test poate fi mai potrivit; îl alegem la consultație.

Cum se face

De obicei nu e nevoie de o recoltare nouă: se folosește blocul de parafină din biopsie sau din operație, păstrat de serviciul de anatomie patologică, împreună cu buletinul histopatologic. Criteriile NCI cer și țesut normal, pentru comparație; medicul genetician îți spune ce probe se trimit. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: PCR
• Variante raportate: instabilitatea microsateliților (modificări ale secvențelor repetate de ADN) la cinci markeri: D2S123, D17S250, D5S346, BAT-25 și BAT-26
• Probă: țesut tumoral fixat în formol și inclus în parafină (bloc FFPE)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Markerii NCI 1998: BAT-25, BAT-26, D2S123, D5S346 și D17S250. Criteriile au fost definite pentru cancerul colorectal; conform ESMO 2019, PCR-ul se folosește în tumorile din spectrul Lynch, inclusiv în cancerul endometrial, iar în afara spectrului NGS, care analizează împreună MSI și TMB, poate fi mai potrivit.
• Conform ESMO 2019, imunohistochimia proteinelor MMR este prima metodă, iar PCR-ul cu cinci markeri este a doua; testul MSI completează o imunohistochimie neclară, nu o înlocuiește.