Panel genetic pentru boala Parkinson

Pe scurt

Panelul analizează 42 de gene asociate cu formele bolii Parkinson cauzate de o singură genă (monogenice) și cu sindroame parkinsoniene ereditare. Este gândit pentru persoane la care boala a debutat devreme, care au mai multe rude afectate sau un tablou atipic. Medicul genetician stabilește la consultație dacă testul ți se potrivește.

Ce analizează

Cele mai multe cazuri de boală Parkinson apar din combinația dintre mulți factori genetici mici, vârstă și mediu. Conform GeneReviews, la 5–10% dintre pacienți boala are o cauză monogenică, adică o modificare într-o singură genă.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunile celor 42 de gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante), marginile lor și variantele din porțiunile dintre exoni cunoscute ca patogene (variante intronice). Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici), precum și porțiuni lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții sau duplicații). Acestea din urmă contează mai ales în genele SNCA și PRKN. Panelul cuprinde gene cu transmitere dominantă (SNCA, LRRK2, VPS35), gene cu transmitere recesivă (PRKN, PINK1, PARK7) și gena GBA1, ale cărei variante cresc riscul de boală.

Pentru cine este

• persoană cu boala Parkinson apărută înainte de 50 de ani;
• persoană cu boala Parkinson și rude afectate, mai ales în generații succesive;
• persoană cu parkinsonism atipic, de exemplu cu contracții involuntare ale mușchilor (distonie), scăderea timpurie a memoriei și a gândirii (declin cognitiv precoce) sau alte semne neobișnuite;
• persoană cu boala Parkinson ai cărei părinți sunt rude între ei;
• persoană cu boala Parkinson care vrea să afle dacă ar putea participa la studii clinice pentru formele genetice ale bolii.

Ce poate arăta rezultatul

Pozitiv: s-a găsit o variantă care explică boala (patogenă sau probabil patogenă). În formele dominante, fiecare copil al unei persoane cu varianta are o șansă de 50% să o moștenească; în formele recesive, boala apare când ambele copii ale genei sunt modificate. Efectul variantelor din LRRK2 și GBA1 diferă de la o persoană la alta (penetranță variabilă): mulți purtători nu dezvoltă niciodată boala.

Negativ: nu s-a găsit, în genele analizate, o cauză într-o singură genă (monogenică), o situație frecventă. Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor îl stabilim împreună, la consultație.

Incert (VUS): s-a găsit o variantă despre care nu se știe încă dacă are legătură cu boala. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii medicale, iar cu timpul poate fi reclasificată.

Ce nu poate detecta

• Secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții), de exemplu cele din ataxiile spinocerebeloase SCA2 și SCA3, care pot semăna cu boala Parkinson.
• Variantele din gene care nu sunt în panel și riscul adunat din multe variante comune cu efect mic (riscul poligenic).
• Uneori, o porțiune mică lipsă, de un singur exon (deleție).
• Vârsta debutului sau evoluția bolii la o persoană anume.

Cum se face

Proba este de sânge venos (1–2 ml, într-un tub cu anticoagulant, EDTA); se acceptă și ADN extras, câteva picături de sânge uscate pe un card, frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț. Din aceeași probă se pot comanda și analize suplimentare.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom (hibridizare în soluție), care acoperă toate regiunile codante, regiunile intronice adiacente și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (42)

  • ATP13A2
  • ATP1A3
  • ATP7B
  • C19orf12
  • CHCHD2
  • COASY
  • DDC
  • DNAJC12
  • DNAJC6
  • FBXO7
  • FTL
  • GBA1
  • GCH1
  • GRN
  • LRRK2
  • MAPT
  • PANK2
  • PARK7
  • PINK1
  • PLA2G6
  • PRKN
  • PRKRA
  • PTPA
  • PTRHD1
  • PTS
  • RAB32
  • RAB39B
  • SLC18A2
  • SLC30A10
  • SLC39A14
  • SLC6A3
  • SNCA
  • SPG11
  • SPR
  • SYNJ1
  • TAF1
  • TH
  • VPS13C
  • VPS35
  • WARS2
  • WDR45
  • ZFYVE26
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare