Pe scurt
Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru distonie, o tulburare în care mușchii se contractă involuntar și produc mișcări de răsucire sau posturi anormale. Cuprinde toate cele 69 de gene cunoscute pentru această afecțiune. Este pentru copiii și adulții cu distonie la care medicul suspectează o cauză genetică, mai ales când a început devreme sau apare și la alte rude; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.
Ce analizează
Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.
Exomul include toate cele 69 de gene cunoscute pentru afecțiune.
Ce raportează:
- schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
- mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
- fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
- schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
- variante ale ADN-ului mitocondrial
- variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
- o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%
Pentru cine este
- copil sau adult tânăr cu distonie care a început într-un membru și s-a extins treptat;
- distonie care se agravează spre seară și se ameliorează după somn;
- distonie asociată cu tresăriri bruște ale mușchilor (mioclonii), parkinsonism, coree sau alte semne neurologice;
- distonie la un copil cu întârziere în dezvoltare, crize epileptice sau semne ale unei boli metabolice;
- familie cu mai multe persoane cu distonie.
Ce poate arăta rezultatul
Pozitiv: s-a găsit o variantă care explică distonia (patogenă sau probabil patogenă). Uneori rezultatul schimbă tratamentul. Conform GeneReviews, distonia cauzată de gena GCH1 răspunde foarte bine la un tratament țintit, iar în deficitul transportorului care duce glucoza în creier (deficitul de GLUT1, gena SLC2A1) dieta cetogenă dă rezultate mai bune când începe devreme. Și răspunsul la stimularea cerebrală profundă diferă între formele genetice. Rezultatul arată și ce rude ar putea fi testate.
Negativ: nu s-a găsit o cauză în genele analizate, o situație frecventă, mai ales în distonia care apare la adult și cuprinde o singură parte a corpului (distonia focală). Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor îl stabilim împreună, la consultație.
Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă cauzează boala. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii, iar cu timpul poate fi reclasificată.
Ce nu poate detecta
- Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
- Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
- Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
- Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
- Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
- O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.
Ca orice exom, testul nu vede sigur:
- majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
- unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
- genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
- de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.
Cum se face
Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
- Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
- Gene (69): caută în lista genelor
- Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
- Durată: 20 de zile lucrătoare
Context clinic
- GCH1 și celelalte deficite de sinteză a dopaminei: răspuns la levodopa, foarte bun în doze mici în forma GCH1 (GeneReviews).
- Stimularea cerebrală profundă: conform GeneReviews, răspunsul diferă între formele genetice.
Lista genelor incluse
69 de gene
Întrebări frecvente
Șansa de a găsi o cauză genetică este mai mică în distonia focală apărută la vârsta adultă, mai ales fără alte cazuri în familie. La consultație cântărim împreună cât de util ar fi testul în situația ta.
Nu neapărat. În unele forme, cum este cea legată de TOR1A, mulți purtători nu dezvoltă niciodată simptome. Riscul depinde de genă și de modul de transmitere, iar la consultație îl discutăm pentru familia ta.
Teste înrudite
Surse
- GeneReviews: Monogenic Isolated Dystonia Overview (Lohmann K et al., actualizat decembrie 2025), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1155/
- GeneReviews: GTP Cyclohydrolase 1-Deficient Dopa-Responsive Dystonia (Furukawa Y, actualizat ianuarie 2019), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1508/
- GeneReviews: Glucose Transporter Type 1 Deficiency Syndrome (Wang D et al., actualizat martie 2025), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1430/
- MedlinePlus Genetics: What are the different types of genetic tests?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/types/
- MedlinePlus Genetics: What are whole exome sequencing and whole genome sequencing?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/sequencing/
- Richards S et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants, ACMG/AMP (Genet Med, 2015), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
- Manickam K et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the ACMG (Genet Med, 2021), https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34211152/
- Lee K et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing, ACMG (Genet Med, 2025), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/
- ESHG. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics (Eur J Hum Genet, 2009), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
