Panel genetic pentru ataxie spinocerebeloasă autozomal dominantă, analiză în etape

Pe scurt

Testul caută cauza genetică a ataxiei spinocerebeloase cu transmitere dominantă, o boală ereditară în care coordonarea mișcărilor se pierde treptat. Analiza se face în două etape: întâi secvențele repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții) care cauzează formele SCA1, SCA2, SCA3, SCA6, SCA7 și SCA17, apoi un panel de 22 de gene; la cerere, se poate adăuga analiza repetițiilor din gena FGF14 (SCA27B). Testul se adresează adulților cu ataxie progresivă care au rude afectate în mai multe generații.

Ce analizează

Ataxia înseamnă pierderea coordonării mișcărilor, de obicei din cauza unei suferințe a cerebelului, partea creierului care reglează echilibrul și precizia mișcărilor. În multe ataxii spinocerebeloase dominante, cauza este o expansiune de repetiții: trei „litere” din ADN, CAG, se repetă de prea multe ori într-o genă, de exemplu ATXN3 în SCA3. Expansiunile se analizează separat, într-o primă etapă, înaintea panelului.

Etapa 1 analizează expansiunile de repetiții pentru SCA1, SCA2, SCA3, SCA6, SCA7 și SCA17. Conform consensului EFNS/ENS, acestea sunt formele testate în primul rând când ataxia se transmite dominant. Dacă nu este necesară, medicul poate cere omiterea ei.

Etapa 2 citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunile celor 22 de gene ale formelor mai rare care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante), marginile lor și variantele din porțiunile dintre exoni cunoscute ca patogene (variante intronice). Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente lipsă sau în plus (deleții sau inserții mici) și, din aceleași date, porțiuni lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții și duplicații).

La cerere, se poate adăuga analiza repetițiilor din gena FGF14 (SCA27B), făcută cu o metodă dedicată.

Pentru cine este

• adult cu dezechilibru, mers nesigur sau vorbire neclară care se agravează lent, cu un părinte afectat;
• familie cu ataxie în generații succesive;
• persoană cu ataxie progresivă și alte semne, cum sunt mișcările anormale ale ochilor, rigiditatea sau scăderea vederii, cu istoric familial.

Ce poate arăta rezultatul

Pozitiv în etapa 1: s-a găsit o expansiune care cauzează una dintre cele 6 forme de SCA, iar diagnosticul este stabilit. Fiecare copil al unei persoane cu expansiunea are o șansă de 50% să o moștenească.

Pozitiv în etapa 2: s-a găsit o variantă care cauzează boala (patogenă) într-una dintre cele 22 de gene, cu aceleași consecințe pentru familie.

Negativ: nu s-a găsit o cauză în niciuna dintre etape. Alte cauze posibile sunt expansiunile neincluse aici, de exemplu cea din gena FGF14 (SCA27B), dacă analiza ei nu a fost cerută. Conform GeneReviews, această formă începe la o vârstă mediană de 60 de ani și are adesea simptome episodice la început. La consultație discutăm testele țintite rămase și stabilim împreună pasul următor.

Incert (VUS): în etapa 2 s-a găsit o variantă despre care nu se știe încă dacă are vreun efect (variantă de semnificație incertă). Testarea rudelor afectate ajută adesea la interpretare.

Ce nu poate detecta

• expansiunile din alte gene: SCA8, SCA10, SCA12, atrofia dentato-rubro-palido-luysiană (DRPLA) și expansiunea GAA din FGF14 (SCA27B), care se poate cere separat;
• formele recesive, de exemplu ataxia Friedreich sau CANVAS (gena RFC1);
• uneori, o porțiune lipsă de un singur exon (deleție) în genele din etapa 2;
• cauzele dobândite ale ataxiei, de exemplu alcoolul, deficitele de vitamine sau bolile autoimune;
• vârsta de debut sau evoluția bolii la o persoană anume.

Cum se face

Proba este de sânge venos, recoltată într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, câteva picături de sânge uscate pe un card, frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul acoperă ambele etape și, dacă se cere, analiza repetițiilor din FGF14. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: analiză în etape: în prima etapă, analiza expansiunilor de repetiții pentru SCA1, SCA2, SCA3, SCA6, SCA7 și SCA17 (se poate omite, la cerere); în a doua etapă, secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom (hibridizare în soluție), care acoperă toate regiunile codante, regiunile intronice adiacente și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală, cu analiza celor 22 de gene ale panelului; opțional, analiza repetițiilor din gena FGF14 (SCA27B), cu o metodă dedicată (PCR pe fragmente lungi, electroforeză capilară și în gel de agaroză, confirmare prin PCR cu primeri în repetiție)
• Variante raportate: expansiuni de repetiții pentru SCA1, SCA2, SCA3, SCA6, SCA7 și SCA17 (prima etapă); variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri; la cerere, expansiuni de repetiții în gena FGF14 (SCA27B)
• Gene (22)

  • AFG3L2
  • CACNA1A
  • CACNA1G
  • CAPRIN1
  • ELOVL4
  • ELOVL5
  • FAT2
  • FGF14
  • GRM1
  • ITPR1
  • KCNC3
  • KCND3
  • NPTX1
  • PDYN
  • PRKCG
  • PTPN1
  • PUM1
  • SPTBN2
  • STUB1
  • TGM6
  • TMEM240
  • TTBK2
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare