Analiza mutațiilor somatice ASXL1 (neoplasme mieloproliferative și mielodisplazice)

Pe scurt

Testul caută mutațiile genei ASXL1 în celulele sângelui sau ale măduvei osoase. Rezultatul ajută medicul hematolog să estimeze evoluția unor boli ale măduvei, precum mielofibroza, sindroamele mielodisplazice sau leucemia mieloidă acută. Este un test pentru o boală deja diagnosticată sau suspectată și se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Gena ASXL1 conține instrucțiunile pentru o proteină care controlează ce gene sunt „pornite” sau „oprite” în celulele măduvei. Mutațiile ASXL1 sunt de obicei mici pierderi sau adăugiri de ADN, ori schimbări care opresc proteina înainte de capăt.

Mutațiile apar pe parcursul vieții, într-o celulă din măduvă, și nu se moștenesc. Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) exonul 13, ultima porțiune a genei, unde se află cele mai multe mutații ASXL1 întâlnite în aceste boli.

Pentru cine este

• diagnostic de mielofibroză primară, când medicul hematolog evaluează riscul și opțiunile de tratament, inclusiv transplantul;
• sindrom mielodisplazic sau leucemie mielomonocitară cronică, pentru completarea profilului genetic;
• leucemie mieloidă acută, când profilul genetic nu a fost încă stabilit complet;
• scăderea neexplicată a unor celule din sânge, la o evaluare genetică a măduvei (evaluare moleculară).

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă. Conform clasificării OMS din 2022, mutațiile ASXL1 se corelează cu o evoluție mai puțin favorabilă (prognostic) în mielofibroza primară. În leucemia mieloidă acută, recomandările ELN din 2022 includ ASXL1 printre mutațiile care încadrează boala în grupa de risc nefavorabil, dacă nu există o modificare din grupa favorabilă. Aceste informații contează la alegerea tratamentului, inclusiv la discuția despre transplant.

Mutație absentă. Nu schimbă diagnosticul și nu exclude alte mutații cu valoare prognostică, din alte gene.

Mutație fără o boală a sângelui. Mutațiile ASXL1 apar și la persoane sănătoase, odată cu vârsta (hematopoieză clonală). De aceea, rezultatul se interpretează doar împreună cu hemoleucograma și cu biopsia de măduvă.

Ce nu poate detecta

• mutațiile ASXL1 din afara exonului 13 și mutațiile din alte gene cu valoare prognostică;
• modificările cromozomilor, care se caută prin cariotip sau FISH;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• un risc moștenit: testul analizează doar modificările apărute în celulele sângelui.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), când medicul hematolog face oricum o puncție de măduvă (puncție medulară). Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutații somatice în exonul 13 al genei ASXL1
• Gene (1)

  • ASXL1
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Într-un studiu pe peste 17.000 de persoane (Jaiswal 2014), cele mai multe mutații de hematopoieză clonală au apărut în trei gene, una dintre ele fiind ASXL1.