Determinarea statusului mutațional IGHV (leucemie limfocitară cronică)

Pe scurt

Testul arată dacă celulele leucemice din leucemia limfocitară cronică (LLC) au trecut prin procesul natural de „ajustare” a genei pentru anticorpi, numit hipermutație somatică. Rezultatul, „mutat” sau „nemutat”, ajută medicul hematolog să estimeze evoluția bolii și să aleagă tratamentul. Se face o singură dată, de obicei înainte de primul tratament, și se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Fiecare limfocit B își construiește propria genă pentru anticorpi, combinând fragmente din regiunea IGHV. Unele limfocite trec apoi printr-o etapă în care gena este „ajustată” prin mici modificări, pentru ca anticorpul să se lege mai bine. În LLC, toate celulele leucemice provin dintr-un singur limfocit, deci poartă aceeași genă.

Testul determină, prin PCR (reacția de polimerizare în lanț), nivelul de hipermutație somatică al acestei gene în celulele leucemice, adică cât de mult s-a îndepărtat ea de varianta de pornire, moștenită. Rezultatul se exprimă ca procent de identitate cu această variantă de pornire: cu cât procentul e mai mare, cu atât gena s-a schimbat mai puțin.

Pentru cine este

• leucemie limfocitară cronică diagnosticată, înainte de primul tratament;
• LLC aflată în urmărire, fără tratament, când medicul hematolog vrea să estimeze evoluția;
• LLC recidivată, la care statusul IGHV nu a fost determinat la diagnostic.

Ce poate arăta rezultatul

Nemutat (identitate de cel puțin 98%). Conform recomandărilor ERIC din 2022, persoanele cu LLC nemutată răspund mai slab la chimio-imunoterapie, iar pentru ele sunt preferate medicamentele noi, țintite. Un rezultat nemutat nu înseamnă că tratamentul trebuie început imediat; momentul îl stabilește medicul hematolog.

Mutat (identitate sub 98%). Se asociază de obicei cu o evoluție mai lentă a bolii.

La limită (identitate între 97% și 97,99%). Formal, rezultatul se încadrează la forma mutată, dar evoluția variază, de aceea urmărirea este mai atentă.

ERIC mai descrie grupuri de pacienți cu gene aproape identice („subseturi stereotipe”); de exemplu, subsetul #2 are o evoluție mai agresivă, indiferent de statusul mutațional.

Ce nu poate detecta

• pierderea unei porțiuni din cromozomul 17 (deleția 17p) și mutațiile TP53, care contează la alegerea tratamentului și se caută separat (FISH și secvențierea TP53);
• alte modificări ale cromozomilor (13q, 11q, trisomia 12), care se caută prin FISH;
• cât de multă boală rămâne după tratament (boala reziduală minimă);
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• un risc moștenit de LLC.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), de la puncția de măduvă făcută de medicul hematolog. Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 32 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: PCR (reacție de polimerizare în lanț)
• Variante raportate: nivelul de hipermutație somatică din regiunea variabilă a lanțului greu al imunoglobulinelor (statusul mutațional IGHV)
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 32 de zile lucrătoare