Detecția prin FISH a rearanjamentelor PDGFRB (5q32)

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), dacă gena PDGFRB, aflată pe cromozomul 5, în regiunea 5q32, s-a rupt și s-a lipit de o regiune de pe alt cromozom (rearanjament). Se face de obicei din măduva osoasă, dar se poate face și din sânge, la persoanele cu un număr mare și persistent de eozinofile (un tip de globule albe) sau cu o boală mieloproliferativă care ridică suspiciunea acestei modificări. Un rezultat pozitiv contează mult, pentru că aceste boli răspund, de regulă, la un tratament țintit administrat pe cale orală.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule, una câte una.

Gena PDGFRB produce un receptor de pe suprafața celulei, o enzimă de tip tirozin-kinază, care transmite semnale de creștere. Când gena se rupe și se lipește de o altă genă, rezultă o proteină de fuziune care trimite semnalul permanent. Cel mai frecvent partener este gena ETV6, în translocația t(5;12), dar au fost descriși peste 30 de alți parteneri. Testul arată dacă gena PDGFRB s-a rupt.

Pentru cine este

• persoană cu un număr mare de eozinofile în sânge, care persistă după ce cauzele obișnuite (alergii, paraziți, medicamente) au fost excluse;
• persoană cu o boală a măduvei în care se formează prea multe celule (mieloproliferativă) sau celule care nu se maturizează corect (mielodisplazică), însoțită de eozinofile crescute;
• persoană cu leucemie mielomonocitară cronică sau cu altă boală a măduvei, la care medicul hematolog suspectează o fuziune de tirozin-kinază;
• o modificare în regiunea 5q31–q33 văzută pe cariotip, care trebuie confirmată.

Ce poate arăta rezultatul

• Rearanjament PDGFRB prezent. Boala se încadrează în grupul neoplasmelor mieloide și limfoide cu eozinofilie și fuziuni de tirozin-kinaze. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, evoluția bolilor cu rearanjament PDGFRB s-a schimbat radical sub tratamentul țintit. Decizia de tratament o ia medicul hematolog.
• Rearanjament absent. Gena PDGFRB nu apare ruptă în celulele analizate. Eozinofilia poate avea alte cauze, genetice sau negenetice, care se caută prin alte teste.
• Rezultat atipic. Uneori apar copii în plus ale regiunii sau un tipar neobișnuit al semnalelor. La consultație îți explicăm ce înseamnă și dacă e nevoie de un test complementar.

Ce nu poate detecta

• fuziunea FIP1L1::PDGFRA, care apare printr-o pierdere mică de pe cromozomul 4 și are nevoie de un test separat;
• rearanjamentele altor gene din același grup de boli: FGFR1, JAK2, FLT3 sau ETV6::ABL1;
• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), care se caută prin secvențiere;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele bolii, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Proba poate fi măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml), recoltată de medicul hematolog, de obicei odată cu puncția făcută pentru diagnostic, sau sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml), ambele pe heparină de litiu. Se pot folosi și lame citogenetice necolorate, o suspensie de celule fixate sau țesut fixat în parafină (bloc sau 4–6 secțiuni). Medicul genetician îți cere înainte rezultatele analizelor făcute până atunci: hemoleucograma cu numărul de eozinofile, buletinul de analize al măduvei și cariotipul, dacă există. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: rearanjamentele genei PDGFRB (regiunea 5q32)
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare

Context clinic

• OMS 2022: evoluția bolilor cu rearanjament PDGFRB s-a schimbat sub inhibitorii de tirozin-kinază, în special imatinib.