Detecția mutației MYD88 L265P (macroglobulinemia Waldenström)

Pe scurt

Testul caută mutația L265P din gena MYD88, prezentă la cele mai multe persoane cu macroglobulinemie Waldenström, un limfom care crește de obicei lent și produce în exces un anticorp numit IgM. Rezultatul ajută medicul hematolog să confirme diagnosticul și să-l deosebească de alte boli asemănătoare. Se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Gena MYD88 conține instrucțiunile pentru o proteină care transmite, în interiorul limfocitelor B, semnalele de alarmă ale sistemului imunitar. Mutația L265P schimbă o singură „literă” din genă, iar proteina trimite continuu semnalul de supraviețuire și de înmulțire.

Mutația apare pe parcursul vieții, doar în celulele limfomului, și nu se moștenește. Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunea din gena MYD88 unde se află mutația.

Pentru cine este

• un anticorp de tip IgM produs în exces (proteină monoclonală IgM), găsit la analize, cu limfocite și plasmocite adunate în măduvă (infiltrare), la o evaluare pentru macroglobulinemia Waldenström;
• limfom cu celule B mici, ale cărui celule seamănă în parte cu plasmocitele (diferențiere plasmocitară), când diagnosticul exact nu este clar după biopsie;
• diagnostic de macroglobulinemie Waldenström, când medicul hematolog vrea să cunoască profilul genetic înainte de tratament.

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă. Conform clasificării OMS din 2022, mutația MYD88 L265P se găsește în marea majoritate a limfoamelor limfoplasmocitare (peste 90%), forma de limfom din macroglobulinemia Waldenström. Rezultatul susține diagnosticul, împreună cu biopsia de măduvă și cu dozarea IgM.

Mutație absentă. Nu exclude boala: o parte dintre persoanele cu Waldenström nu au mutația. Conform consensului internațional IWWM din 2025, în forma fără simptome a bolii, absența mutației se numără printre semnele unui risc mai mare de trecere la boala activă, lucru pe care medicul hematolog îl ia în calcul. Un rezultat negativ poate apărea și când proba conține puține celule ale limfomului.

Ce spune mutația despre alte boli. Mutația ajută la deosebirea de alte boli asemănătoare, dar rezultatul se interpretează mereu împreună cu biopsia de măduvă.

Ce nu poate detecta

• mutațiile din gena CXCR4, care se caută printr-un test separat;
• alte mutații MYD88 decât L265P;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• modificările cromozomilor, de exemplu pierderea unei porțiuni din cromozomul 6 (deleția 6q).

Cum se face

Proba poate fi de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), de la puncția de măduvă făcută de medicul hematolog, sau de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener. Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Proba potrivită o alegem la consultație, împreună cu medicul hematolog. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutația somatică p.Leu265Pro (L265P) din gena MYD88
• Gene (1)

  • MYD88
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform IWWM-11 (2023), măduva osoasă este proba preferată pentru MYD88 L265P; în sângele periferic, celulele limfomului pot fi prea puține pentru detecție. Proba se alege la consultație.
• În primul studiu mare (Treon 2012), MYD88 L265P a lipsit sau a fost rară în mielomul multiplu și în limfomul de zonă marginală, principalele diagnostice diferențiale.