Detecția prin FISH a translocației t(4;14) IGH/FGFR3

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), translocația t(4;14) în celulele de mielom multiplu, de obicei dintr-o probă de măduvă osoasă. Această translocație mută gena FGFR3 de pe cromozomul 4 lângă regiunea IGH de pe cromozomul 14. Rezultatul ajută medicul hematolog să încadreze riscul bolii, împreună cu celelalte analize.

Ce analizează

Mielomul multiplu pornește din plasmocite, celulele din măduvă care produc anticorpi. Pentru asta, plasmocitele folosesc regiunea IGH, care conține gena lanțurilor grele ale anticorpilor și are un „întrerupător” foarte activ. Conform MedlinePlus Genetics, în mielom sunt frecvente translocațiile, cel mai des între cromozomul 14 și un alt cromozom. În t(4;14), întrerupătorul IGH ajunge lângă genele FGFR3 și NSD2 de pe cromozomul 4 și le pornește excesiv.

Testul folosește mici fragmente de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se atașează de genele IGH și FGFR3; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, în nucleele celulelor din probă, specialistul vede dacă cele două gene au ajuns una lângă alta, adică dacă s-a produs translocația. Pentru că plasmocitele sunt adesea puține în proba de măduvă, recomandările europene prevăd ca ele să fie separate sau recunoscute înainte de numărarea semnalelor, ca rezultatul să descrie celulele de mielom; metoda o confirmă laboratorul.

Pentru cine este

• persoană cu mielom multiplu nou diagnosticat, înainte de alegerea tratamentului;
• persoană cu mielom la care un test FISH anterior a arătat o rearanjare a regiunii IGH, fără să-i identifice partenerul;
• persoană cu mielom la recădere, când medicul hematolog vrea să reevalueze modificările genetice ale bolii;
• persoană cu mielom multiplu fără simptome (mielom asimptomatic, „smoldering”), la care medicul hematolog estimează riscul ca boala să evolueze.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: translocația t(4;14) apare într-o parte dintre plasmocitele analizate. Conform consensului IMS/IMWG din 2025, t(4;14) definește mielomul cu risc înalt atunci când apare împreună cu un câștig al brațului lung al cromozomului 1 (1q+) sau cu o deleție 1p32. De aceea, rezultatul se citește alături de celelalte modificări ale bolii.
• Negativ: translocația nu s-a văzut. Rămân de evaluat celelalte modificări care contează pentru risc, de exemplu deleția 17p, t(14;16) sau starea cromozomului 1.
• Neconcludent: proba nu a avut destule plasmocite sau semnalele nu au putut fi citite; se poate cere o probă nouă.

Risc înalt nu înseamnă că tratamentul nu va funcționa: este o încadrare pe care medicul hematolog o folosește când alege și urmărește tratamentul. La consultație îți explicăm rezultatul și întrebările pe care merită să le discuți cu el.

Ce nu poate detecta

• celelalte translocații ale regiunii IGH, de exemplu t(11;14), t(14;16) sau t(14;20), care au nevoie de alte sonde;
• deleția 17p, câștigul 1q și deleția 1p32, evaluate prin alte teste FISH;
• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), de exemplu din gena TP53, care se caută prin secvențiere;
• cantitatea foarte mică de celule bolnave rămase după tratament;
• modificările prezente doar într-un grup prea mic de celule (clonă), sub pragul de detecție al metodei.

Cum se face

Testul se face pe măduvă osoasă sau pe sânge periferic, recoltate pe heparină de litiu; se pot trimite și celule fixate, lame necolorate sau țesut inclus în parafină (FFPE). În mielom, proba obișnuită este aspiratul de măduvă, recoltat de medicul hematolog prin puncție medulară; la consultație îți explicăm cum se trimite. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: translocația t(4;14) dintre genele IGH și FGFR3
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare