Detecția mutației JAK2 V617F (neoplasme mieloproliferative)

Pe scurt

Testul caută mutația V617F din gena JAK2 în celulele sângelui sau ale măduvei osoase. Se folosește la diagnosticul bolilor în care măduva produce prea multe globule roșii, trombocite sau globule albe (neoplasme mieloproliferative). Se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician, pornind de la analizele tale de sânge.

Ce analizează

Gena JAK2 conține instrucțiunile pentru o proteină care transmite celulelor din măduvă semnalul de a se înmulți. Mutația V617F schimbă o singură „literă” din genă, iar proteina rămâne activă și fără semnal, așa că celulele cu mutația se înmulțesc mai mult decât ar trebui.

Mutația nu este moștenită. Apare pe parcursul vieții într-o celulă din măduvă și se regăsește doar în celulele care provin din ea, de aceea se caută în sânge sau în măduvă.

Testul este țintit: verifică doar această mutație, prin PCR (reacția de polimerizare în lanț), o metodă care copiază în laborator regiunea căutată a genei.

Pentru cine este

• hemoglobină sau hematocrit crescute în mod persistent, fără o cauză găsită (fumat, boli de plămâni sau de inimă);
• trombocite crescute la mai multe analize succesive;
• splină mărită, globule albe crescute sau țesut cicatricial în măduvă (fibroză), la o evaluare pentru mielofibroză;
• un cheag de sânge (tromboză) într-o venă neobișnuită, de exemplu în venele abdominale, fără o cauză clară.

Ce poate arăta rezultatul

Mutația este prezentă. Conform clasificării OMS din 2022, mutația JAK2 V617F este un criteriu principal de diagnostic pentru policitemia vera și una dintre mutațiile care declanșează trombocitemia esențială și mielofibroza primară. Rezultatul susține diagnosticul, dar boala exactă o stabilește medicul hematolog, împreună cu analizele de sânge și, de obicei, cu biopsia de măduvă.

Mutația lipsește. În policitemia vera, cele mai multe persoane au mutația V617F, iar o parte dintre celelalte au mutații în exonul 12 al genei JAK2. Conform NCI, aproximativ 60% dintre persoanele cu trombocitemie esențială au o mutație JAK2, la fel ca în mielofibroza primară; multe dintre celelalte au mutații în CALR sau MPL, pe care testul nu le caută.

O cantitate mică de mutație. Modificări somatice în celulele sângelui apar uneori și la persoane fără o boală a sângelui, mai des odată cu vârsta (hematopoieză clonală). Un astfel de rezultat se interpretează împreună cu hemoleucograma și cu restul investigațiilor.

Ce nu poate detecta

• mutațiile din exonul 12 al genei JAK2 și din genele CALR sau MPL;
• alte mutații care pot însoți boala și pot conta pentru prognostic;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• un risc moștenit: testul privește doar modificările apărute în celulele sângelui.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), când medicul hematolog face oricum o puncție de măduvă (puncție medulară). Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 11 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: PCR (reacție de polimerizare în lanț)
• Variante raportate: mutația somatică V617F din gena JAK2
• Gene (1)

  • JAK2
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 11 zile lucrătoare