Detecția prin FISH a rearanjamentelor FGFR1 (8p11)

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), dacă gena FGFR1, aflată pe cromozomul 8, în regiunea 8p11, s-a rupt și s-a lipit de o regiune de pe alt cromozom (rearanjament). Se face de obicei din măduva osoasă, dar se poate face și din sânge sau din țesut, la persoanele cu un număr mare și persistent de eozinofile (un tip de globule albe) sau cu o boală a sângelui care ridică suspiciunea acestei modificări. Un rezultat pozitiv încadrează boala într-un grup aparte de cancere ale sângelui (neoplasme mieloide și limfoide).

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule, una câte una.

Gena FGFR1 produce un receptor de pe suprafața celulei, o enzimă de tip tirozin-kinază, care transmite semnale de creștere. Când gena se rupe și se lipește de o altă genă, rezultă o proteină de fuziune care trimite semnalul permanent, fără să mai fie oprită. Testul arată dacă gena FGFR1 s-a rupt și și-a schimbat locul.

Pentru cine este

• persoană cu un număr mare de eozinofile în sânge, care persistă după ce cauzele obișnuite (alergii, paraziți, medicamente) au fost excluse;
• persoană cu o boală a măduvei în care se formează prea multe celule (mieloproliferativă) sau celule care nu se maturizează corect (mielodisplazică), însoțită de eozinofile crescute;
• persoană cu leucemie sau limfom limfoblastic, mai ales cu eozinofile crescute sau cu semne de boală mieloidă asociată;
• o modificare în regiunea 8p11 văzută pe cariotip, care trebuie confirmată.

Ce poate arăta rezultatul

• Rearanjament FGFR1 prezent. Boala se încadrează în grupul neoplasmelor mieloide și limfoide cu eozinofilie și fuziuni de tirozin-kinaze. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, aceste boli cu rearanjament FGFR1 se pot prezenta ca boli mieloide cronice sau ca leucemii acute de tip B, T, mieloid ori mixt, de obicei cu eozinofile crescute. Pentru unele dintre ele există un tratament țintit; planul de tratament se discută individual, cu medicul hematolog.
• Rearanjament absent. Gena FGFR1 nu apare ruptă în celulele analizate. Eozinofilia poate avea alte cauze, genetice sau negenetice, care se caută prin alte teste.
• Rezultat atipic. Uneori apar copii în plus ale regiunii sau un tipar neobișnuit al semnalelor. La consultație îți explicăm ce înseamnă și dacă e nevoie de un test complementar.

Ce nu poate detecta

• rearanjamentele altor gene din același grup de boli: PDGFRA, PDGFRB, JAK2, FLT3 sau ETV6::ABL1, care au teste separate;
• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), de exemplu în boala mieloproliferativă, care se caută prin secvențiere;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele bolii, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Proba poate fi măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml), recoltată de medicul hematolog, de obicei odată cu puncția făcută pentru diagnostic, sau sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml), ambele pe heparină de litiu. Se pot folosi și lame citogenetice necolorate, o suspensie de celule fixate sau țesut fixat în parafină (bloc sau 4–6 secțiuni), de exemplu dintr-un ganglion. Medicul genetician îți cere înainte rezultatele analizelor făcute până atunci: hemoleucograma cu numărul de eozinofile, buletinul de analize al măduvei și cariotipul, dacă există. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: rearanjamentele genei FGFR1 (regiunea 8p11)
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare

Context clinic

• Răspunsul la tratamentele țintite este mai variabil decât în bolile cu rearanjament PDGFRA sau PDGFRB, sensibile la imatinib.
• Recenzia lui Shomali și Gotlib (2024) discută pemigatinibul, un inhibitor FGFR; transplantul de celule stem se discută individual, cu hematologul.