Analiza mutațiilor somatice IDH1 și IDH2 (leucemie mieloidă acută, gliom, boala Ollier)

Pe scurt

Testul caută mutațiile din genele IDH1 și IDH2 în celulele unei boli deja diagnosticate sau suspectate: o leucemie mieloidă acută, o tumoră a creierului (gliom) sau tumorile de cartilaj din boala Ollier. Rezultatul ajută la încadrarea bolii și, în leucemie, la alegerea tratamentului. Se alege împreună cu medicul curant (hematolog, neurochirurg, oncolog sau ortoped) și cu medicul genetician.

Ce analizează

Genele IDH1 și IDH2 conțin instrucțiunile pentru două enzime implicate în metabolismul celulei. O anumită mutație le schimbă funcția: enzima produce o substanță care modifică felul în care celulele își folosesc genele și le împiedică să se maturizeze normal.

Mutațiile apar pe parcursul vieții, nu sunt moștenite și se găsesc doar în celulele bolnave. De aceea, proba se alege după boală: sânge sau măduvă în leucemie, țesut din tumoră în gliom și în boala Ollier. Testul citește literă cu literă, prin secvențiere Sanger, exonul 4 al ambelor gene (una dintre porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteină), unde se află mutațiile frecvente (pozițiile R132 în IDH1, R140 și R172 în IDH2).

Pentru cine este

• leucemie mieloidă acută nou diagnosticată sau recidivată, când medicul hematolog completează profilul genetic;
• gliom operat sau din care s-a prelevat o biopsie, când anatomopatologul și oncologul au nevoie de statusul IDH pentru diagnostic;
• copil sau adult tânăr cu mai multe tumori benigne de cartilaj (encondroame), la care se suspectează boala Ollier sau sindromul Maffucci.

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă în leucemie. Conform recomandărilor ELN din 2022, IDH1 și IDH2 se numără printre genele de analizat la diagnosticul leucemiei mieloide acute, iar pentru formele cu mutație IDH există un tratament țintit. Medicul hematolog decide dacă și când se folosește.

Mutație prezentă în gliom. Conform clasificării OMS a tumorilor sistemului nervos central din 2021, statusul IDH împarte gliomii difuzi ai adultului în astrocitom și oligodendrogliom, ambele cu mutație IDH, și glioblastom fără mutație IDH.

Mutație prezentă în boala Ollier. Susține diagnosticul: la cele mai multe persoane cu boala Ollier sau sindrom Maffucci, tumorile au o mutație IDH1 sau IDH2.

Mutație absentă. Rezultatul are valoare doar dacă proba conține suficiente celule bolnave. În boala Ollier, un rezultat negativ din sânge nu exclude boala.

Ce nu poate detecta

• mutațiile IDH1 și IDH2 din afara exonului 4 și mutațiile din alte gene;
• celelalte analize genetice ale gliomului, care se fac separat;
• mutațiile din boala Ollier, în proba de sânge: ele există, de obicei, doar în tumori;
• mutațiile prezente într-o proporție de celule sub limita de detecție a metodei.

Cum se face

În leucemie, proba este sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), de la puncția de măduvă făcută de medicul hematolog. În gliom și în boala Ollier, se trimite țesut din biopsie sau din operație: blocul de parafină sau 4–6 secțiuni din el, cerute de la serviciul de anatomie patologică, ori țesut proaspăt (cel puțin 1 cm²). Se poate trimite și ADN deja extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl). Rezultatul vine, de obicei, în 15 zile lucrătoare de la primirea probei. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere Sanger a exonului 4 al genelor IDH1 și IDH2
• Variante raportate: mutații somatice în exonul 4 al genelor IDH1 și IDH2
• Gene (2)

  • IDH1
  • IDH2
• Probă: ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii cel puțin 1 ml), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), țesut proaspăt (cel puțin 1 cm²) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 15 zile lucrătoare

Context clinic

• Gliom: imunohistochimia IDH1 R132H se face de obicei întâi; secvențierea IDH1 și IDH2 o completează când rezultatul este negativ sau neclar. Separat se analizează codeleția 1p/19q, care împreună cu mutația IDH definește oligodendrogliomul (OMS 2021), și metilarea promotorului MGMT.
• Leucemia mieloidă acută: pentru formele cu mutație IDH, tratamentul țintit folosește inhibitori IDH1 și IDH2 (ELN 2022).
• Boala Ollier și sindromul Maffucci: în studiul lui Amary și colab. (2011), 37 din 40 de persoane aveau o mutație IDH1 sau IDH2 în cel puțin o tumoră.