Analiza mutațiilor somatice NOTCH2 (limfom splenic de zonă marginală)

Pe scurt

Testul caută mutațiile din exonul 34 al genei NOTCH2, una dintre cele mai frecvente modificări genetice din limfomul splenic de zonă marginală. Acest limfom pornește din limfocitele B ale splinei și crește de obicei lent. Rezultatul ajută medicul hematolog să deosebească acest limfom de alte boli asemănătoare; testul se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Gena NOTCH2 conține instrucțiunile pentru un receptor care ajută limfocitele B să se dezvolte în zona marginală a splinei. Exonul 34 conține porțiunea care marchează proteina pentru distrugere, după ce și-a făcut treaba. Mutațiile din această regiune scurtează proteina, care rămâne activă mai mult timp și împinge celulele să se înmulțească.

Mutațiile apar pe parcursul vieții, doar în celulele limfomului, și nu se moștenesc. Testul citește exonul 34 prin secvențiere de nouă generație (NGS), din sânge sau din măduva osoasă.

Pentru cine este

• splină mărită și limfocite anormale în sânge, la o evaluare pentru limfom splenic de zonă marginală;
• limfom cu celule B mici la care diagnosticul exact nu este clar după analiza markerilor de pe suprafața celulelor (imunofenotipare) și după biopsie;
• diagnostic de limfom splenic de zonă marginală, când medicul hematolog vrea să completeze profilul genetic.

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă. Susține diagnosticul de limfom splenic de zonă marginală, pentru că mutațiile NOTCH2 apar mai ales în acest limfom.

Mutație absentă. Nu exclude limfomul: cele mai multe persoane cu limfom splenic de zonă marginală nu au mutații NOTCH2. Diagnosticul se sprijină pe biopsie, imunofenotipare și analizele de sânge.

Variantă de semnificație incertă. Uneori apare o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect; ea nu se folosește singură pentru diagnostic.

Ce nu poate detecta

• mutațiile NOTCH2 din afara exonului 34, de exemplu cele din porțiunea prin care cele două părți ale receptorului rămân legate între ele (domeniul de heterodimerizare);
• mutațiile din alte gene implicate în acest limfom, precum KLF2;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• un risc moștenit: testul analizează doar modificările apărute în celulele bolnave.

Cum se face

Proba poate fi de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), de la puncția de măduvă făcută de medicul hematolog. Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutații somatice în exonul 34 al genei NOTCH2
• Gene (1)

  • NOTCH2
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform a două studii din 2012 (Rossi; Kiel), mutațiile NOTCH2 apar la aproximativ 20–25% dintre pacienții cu limfom splenic de zonă marginală și sunt rare în alte limfoame cu celule B mici.
• Un singur studiu (Kiel 2012) a asociat mutația NOTCH2 cu un risc mai mare de recidivă sau de transformare.
• Diagnosticul diferențial principal este macroglobulinemia Waldenström (limfomul limfoplasmocitar), în care cei mai mulți pacienți au MYD88 L265P (HT-0196).