Analiza mutațiilor somatice MYD88 și CXCR4 (macroglobulinemia Waldenström)

Pe scurt

Testul caută, în celulele bolii din sânge sau din măduva osoasă, două tipuri de mutații dobândite: mutația L265P din gena MYD88 și mutațiile genei CXCR4. Se adresează persoanelor cu macroglobulinemie Waldenström sau cu o suspiciune a acestei boli. Rezultatul ajută medicul hematolog să susțină diagnosticul și să anticipeze cum va răspunde boala la unele tratamente.

Ce analizează

Macroglobulinemia Waldenström este un limfom cu evoluție lentă, în care celule B anormale se adună în măduva osoasă și produc în exces un anticorp de tip IgM. Mutațiile căutate de test apar doar în aceste celule, pe parcursul vieții. Nu sunt moștenite și nu se transmit copiilor.

Gena MYD88 face parte dintr-un circuit de semnalizare care ține celulele B în viață. Mutația L265P lasă acest circuit pornit permanent. Conform consensului internațional IWWM-11 din 2023, mutația MYD88 L265P este prezentă la aproximativ 95% dintre persoanele cu macroglobulinemie Waldenström, iar mutațiile CXCR4 la 30–40%. Gena CXCR4 produce un receptor care reține celulele bolnave în măduvă. Mutațiile ei de tip WHIM apar la capătul genei și țin receptorul activ mai mult timp.

Testul citește, prin secvențiere de nouă generație (NGS), regiunea genei MYD88 în care se află L265P și o parte din exonul 3 al genei CXCR4.

Pentru cine este

• adult cu un anticorp de tip IgM produs în exces (anticorp monoclonal IgM) și cu limfocite și plasmocite adunate în măduvă (infiltrat limfoplasmocitar), când medicul hematolog confirmă diagnosticul;
• persoană cu macroglobulinemie Waldenström la care se discută începerea tratamentului, mai ales a unui tratament țintit;
• limfom cu celule B ale cărui celule seamănă în parte cu plasmocitele (diferențiere plasmocitară), când diagnosticul exact nu este clar.

Ce poate arăta rezultatul

• MYD88 L265P prezentă: susține diagnosticul, împreună cu biopsia de măduvă și analizele de sânge. Singură nu pune diagnosticul, pentru că apare și în gamapatia monoclonală IgM de semnificație nedeterminată (MGUS IgM) și, rar, în alte limfoame.
• Mutație CXCR4 prezentă: conform consensului IWWM-11, se asociază cu un răspuns mai lent sau mai puțin profund la unele tratamente țintite. Medicul hematolog ține cont de ea când alege tratamentul.
• Nicio mutație găsită: nu exclude boala. Proba poate avea prea puține celule bolnave, iar o mică parte dintre pacienți au o altă mutație MYD88 decât L265P.
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru decizii.

Ce nu poate detecta

• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• mutațiile din gena TP53 și pierderile unor porțiuni din cromozomii 6 și 17 (6q și 17p), pe care consensul IWWM-11 le consideră necesare înaintea tratamentului; ele se analizează prin alte teste;
• mutațiile din alte regiuni ale genelor MYD88 și CXCR4 sau din alte gene;
• predispoziția moștenită la limfom.

Cum se face

Proba poate fi măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă), recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) de medicul hematolog, de obicei odată cu puncția făcută pentru diagnostic, sau sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml). Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Sângele are adesea mai puține celule bolnave, iar un rezultat negativ pe sânge e mai greu de interpretat. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutația somatică p.Leu265Pro (L265P) din gena MYD88 (exonul 5); mutații somatice din gena CXCR4 (o parte din exonul 3)
• Gene (2)

  • MYD88
  • CXCR4
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform IWWM-11 (2023), studiile moleculare sunt indicate la pacienții care încep tratamentul și la cei la care se recoltează măduvă din motive clinice; în alte situații, inclusiv în MGUS IgM, sunt opționale.
• Tratamentul țintit vizat sunt inhibitorii BTK (de exemplu ibrutinib); mutațiile CXCR4 se asociază cu un răspuns mai lent sau mai puțin profund la ei.
• Diagnosticul diferențial principal al unui limfom cu celule B cu diferențiere plasmocitară este limfomul de zonă marginală.