Detecția prin FISH a rearanjamentelor CBFB (inv(16)/t(16;16))

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), o modificare a cromozomului 16 care rupe gena CBFB: un fragment lipit la loc în poziție inversă (inversiunea inv(16)) sau un schimb de fragmente între cele două copii ale cromozomului 16 (translocația t(16;16)). Ea definește o formă de leucemie acută mieloidă și se caută la diagnostic, de obicei din măduva osoasă, dar se poate face și din sânge. Rezultatul contează pentru încadrarea leucemiei și pentru estimarea riscului, pe care medicul hematolog le folosește la alegerea tratamentului.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule, una câte una.

În inv(16), un fragment al cromozomului 16 se rupe și se lipește la loc în poziție inversă; în t(16;16), cele două copii ale cromozomului 16 își schimbă între ele câte un fragment. În ambele cazuri, gena CBFB ajunge lipită de gena MYH11, iar noua genă de fuziune, CBFB::MYH11, blochează maturarea celulelor din măduvă. Testul arată dacă regiunea genei CBFB este rearanjată.

Pentru cine este

• leucemie acută mieloidă nou diagnosticată, pentru încadrarea bolii după modificările ei genetice;
• leucemie acută mieloidă la care cariotipul din măduvă nu a reușit sau are un rezultat neclar;
• o modificare a cromozomului 16 văzută pe cariotip, care trebuie confirmată;
• boală cu puține celule tinere (blaști) în măduvă, la care modificarea genetică poate decide diagnosticul.

Ce poate arăta rezultatul

• Rearanjament CBFB prezent. Conform clasificării riscului genetic propuse de European LeukemiaNet (ELN) în 2022, leucemia acută mieloidă cu CBFB::MYH11 face parte din grupul cu risc favorabil. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, diagnosticul acestei forme de leucemie se poate pune chiar dacă blaștii sunt sub 20%. Medicul hematolog citește rezultatul împreună cu celelalte analize ale leucemiei.
• Rearanjament absent. Gena CBFB nu apare ruptă în celulele analizate. Leucemia poate avea alte modificări genetice, care se caută prin cariotip și prin alte teste.
• Rezultat atipic. Uneori apar copii în plus ale regiunii sau un tipar neobișnuit al semnalelor. La consultație îți explicăm ce înseamnă și dacă e nevoie de un test complementar.

Ce nu poate detecta

• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), de exemplu KIT, FLT3 sau NPM1, care se caută prin secvențiere sau prin alte teste moleculare;
• alte modificări ale cromozomilor, în afara regiunii CBFB;
• celulele leucemice foarte puține rămase după tratament (boala reziduală la un nivel foarte scăzut): pentru urmărirea după tratament, ELN recomandă metode PCR cantitative;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele leucemiei, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Proba poate fi măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml), recoltată de medicul hematolog, de obicei odată cu puncția făcută pentru diagnostic, sau sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml), ambele pe heparină de litiu. Se pot folosi și lame citogenetice necolorate, o suspensie de celule fixate sau țesut fixat în parafină (bloc sau 4–6 secțiuni). Medicul genetician îți cere înainte rezultatele analizelor făcute până atunci, de exemplu buletinul de analize al măduvei și cariotipul, dacă există. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: rearanjamentele genei CBFB, prin inversiunea inv(16) sau translocația t(16;16)
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare