Detecția prin FISH a deleției sau amplificării TP53 (17p13.1)

Pe scurt

Testul numără, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), copiile genei TP53, aflată pe brațul scurt al cromozomului 17, în regiunea 17p13.1, și arată dacă una dintre ele lipsește (deleția 17p) sau dacă regiunea are copii în plus (amplificare). Se face pe celulele bolii, la persoanele cu leucemie limfocitară cronică, mielom multiplu sau alte cancere ale sângelui. Pierderea TP53 influențează alegerea tratamentului și estimarea riscului.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul numără aceste puncte în multe celule, una câte una.

Gena TP53 este una dintre principalele frâne ale celulei: oprește diviziunea când ADN-ul e deteriorat și poate declanșa moartea celulei bolnave. O celulă normală are două copii ale genei. Dacă în celulele bolii se vede un singur punct pentru TP53, una dintre copii s-a pierdut. Testul poate arăta și, mai rar, copii în plus ale regiunii.

Pentru cine este

• persoană cu leucemie limfocitară cronică, înainte de primul tratament și înainte de fiecare tratament nou, la recădere;
• persoană cu mielom multiplu nou diagnosticat sau la o recădere evidentă;
• persoană cu leucemie acută mieloidă sau cu sindrom mielodisplazic, pentru încadrarea genetică;
• persoană cu limfom cu celule B, când medicul hematolog are nevoie să afle starea genei TP53 în celulele bolii.

Ce poate arăta rezultatul

• Deleție TP53 prezentă. În celulele bolii lipsește una dintre copiile genei. În leucemia limfocitară cronică, ERIC recomandă analiza TP53 de fiecare dată când se decide un tratament, iar rezultatul orientează alegerea lui. În mielom, conform consensului IMS/IMWG din 2025, deleția 17p prezentă în peste 20% dintre celulele bolii definește un risc înalt. În leucemia acută mieloidă, ELN încadrează anomaliile 17p la risc advers (nefavorabil).
• Deleție absentă. Ambele copii ale TP53 sunt prezente în celulele analizate. Gena poate avea totuși mutații mici, pe care FISH nu le vede.
• Rezultat la limită sau atipic. Un procent apropiat de pragul testului sau copii în plus ale regiunii se discută la consultație, împreună cu celelalte analize.

Ce nu poate detecta

• schimbările mici din interiorul genei TP53 (mutațiile): în leucemia limfocitară cronică, conform ERIC, mutațiile fără deleție sunt mai frecvente decât deleția fără mutație, de aceea se recomandă analizarea ambelor;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• alte modificări ale cromozomilor, de exemplu 13q, 11q sau 1q, care au teste separate;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele bolii, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Proba poate fi sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml) sau măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml), recoltată de medicul hematolog, ambele pe heparină de litiu, ori blocul de parafină cu țesutul dintr-o biopsie sau 4–6 secțiuni din el, păstrate de laboratorul de anatomie patologică. Se pot folosi și lame citogenetice necolorate sau o suspensie de celule fixate. Medicul genetician îți cere înainte rezultatele analizelor făcute până atunci și lista tratamentelor primite. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: deleția sau amplificarea genei TP53 (regiunea 17p13.1)
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare