Analiza mutațiilor somatice SF3B1 (neoplasme mieloproliferative și mielodisplazice)

Pe scurt

Testul caută mutațiile genei SF3B1 în celulele sângelui sau ale măduvei osoase. Ajută la încadrarea sindroamelor mielodisplazice, boli în care măduva produce celule ale sângelui imature sau insuficiente, mai ales când anemia se însoțește de celule tinere ale globulelor roșii cu fier depus în jurul nucleului (sideroblaști inelari). Se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician.

Ce analizează

Gena SF3B1 conține instrucțiunile pentru o proteină care ajută la „editarea” mesajelor copiate de pe gene, înainte ca acestea să fie folosite pentru a produce proteine. Când gena are o mutație, unele mesaje sunt tăiate greșit, iar globulele roșii nu se mai formează normal. La microscop, în măduvă apar atunci sideroblaștii inelari: celule tinere ale globulelor roșii, cu fier depus în jurul nucleului.

Mutațiile apar pe parcursul vieții, într-o celulă din măduvă, și nu se moștenesc. Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) exonii 13–16 ai genei, unde se află mutațiile frecvente, între care K700E.

Pentru cine este

• anemie neexplicată, cu sideroblaști inelari găsiți în măduvă;
• suspiciune de sindrom mielodisplazic cu risc scăzut, când medicul hematolog vrea să stabilească subtipul;
• anemie însoțită de trombocite crescute, la o evaluare pentru o boală care combină trăsături mielodisplazice și mieloproliferative.

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă. Clasificarea OMS din 2022 descrie un subtip separat, sindromul mielodisplazic cu blaști puțini și mutație SF3B1, cu condiția ca anumite modificări ale cromozomilor să lipsească. Conform grupului internațional IWG-PM, acest subtip are de obicei o evoluție lentă, iar pentru anemia lui există un tratament specific, care poate reduce nevoia de transfuzii. Același tip de mutație, însoțit de trombocite crescute, definește o altă boală din clasificarea OMS.

Mutație absentă. Nu exclude un sindrom mielodisplazic. Conform OMS, sideroblaștii inelari în proporție de cel puțin 15% pot ține locul mutației la încadrare.

Rezultat de interpretat cu grijă. Mutații somatice în celulele sângelui apar uneori și la persoane fără o boală a sângelui, mai des odată cu vârsta. De aceea, rezultatul se citește doar împreună cu hemoleucograma și cu biopsia de măduvă.

Ce nu poate detecta

• modificările cromozomilor (de exemplu deleția 5q sau monosomia 7), care se caută prin cariotip sau FISH;
• mutațiile SF3B1 din afara exonilor 13–16 și mutațiile din alte gene;
• proporția celulelor foarte tinere din măduvă (blaștii), care se stabilește la microscop sau prin citometrie;
• unele modificări relevante: limitele actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale pot face ca ele să nu fie identificate, iar uneori rezultatul nu este concludent.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), când medicul hematolog face oricum o puncție de măduvă (puncție medulară). Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutații somatice în exonii 13–16 ai genei SF3B1
• Gene (1)

  • SF3B1
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform IWG-PM (2020), sindromul mielodisplazic cu mutație SF3B1 răspunde la luspatercept, care reduce necesarul transfuzional; indicația o stabilește medicul hematolog.