Analiza mutațiilor somatice CSF3R (leucemie neutrofilică cronică)

Pe scurt

Testul caută mutațiile genei CSF3R în celulele sângelui sau ale măduvei osoase. Ajută la diagnosticul unei boli rare în care măduva produce prea multe globule albe de un anumit tip, neutrofilele (leucemie neutrofilică cronică). Se alege împreună cu medicul hematolog și cu medicul genetician, după ce cauzele obișnuite ale neutrofilelor crescute au fost excluse.

Ce analizează

Gena CSF3R conține instrucțiunile pentru receptorul unui semnal care spune măduvei să producă neutrofile (factorul de stimulare a coloniilor granulocitare, G-CSF). Unele mutații țin receptorul activ chiar fără semnal, iar măduva produce neutrofile în continuu.

Mutațiile apar pe parcursul vieții, într-o celulă din măduvă, și nu se moștenesc. Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) exonii 14–17 ai genei (porțiuni care conțin instrucțiunile pentru proteină), unde se află cele două grupe cunoscute de mutații: cele de lângă membrana celulei, între care T618I, și cele care scurtează capătul receptorului din interiorul celulei.

Pentru cine este

• neutrofile crescute în mod persistent, timp de luni de zile, fără o infecție, o inflamație, un medicament sau o altă boală care să le explice;
• suspiciune de leucemie neutrofilică cronică, cu rezultat negativ la testul pentru BCR::ABL1;
• suspiciune de leucemie mieloidă cronică atipică, unde medicul hematolog caută mutațiile care susțin diagnosticul.

Ce poate arăta rezultatul

Mutație prezentă. Conform clasificării OMS din 2022, mutațiile CSF3R se găsesc la peste 60% dintre persoanele cu leucemie neutrofilică cronică. Rezultatul susține diagnosticul, împreună cu hemoleucograma, biopsia de măduvă și excluderea altor cauze.

Mutație absentă. Nu exclude boala: o parte dintre persoanele cu leucemie neutrofilică cronică nu au mutații CSF3R. Medicul hematolog poate continua cu alte teste, de exemplu un panel de gene pentru neoplasme mieloide.

Variantă de semnificație incertă. Uneori apare o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru diagnostic, iar cu timpul poate fi reclasificată.

Ce nu poate detecta

• mutațiile CSF3R din afara exonilor 14–17 și mutațiile din alte gene implicate în aceste boli;
• fuziunea BCR::ABL1 (leucemia mieloidă cronică), care se caută printr-un test separat;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• cauzele care cresc neutrofilele ca reacție la o altă problemă (cauze reactive: infecții, inflamații, medicamente).

Cum se face

Proba este de sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml) într-un centru partener, sau de măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml), când medicul hematolog face oricum o puncție de măduvă (puncție medulară). Se poate folosi și ADN extras deja dintr-o probă. Rezultatul vine, de obicei, în 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
• Variante raportate: mutații somatice în exonii 14–17 ai genei CSF3R
• Gene (1)

  • CSF3R
• Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), măduvă osoasă recoltată pe EDTA (cel puțin 1 ml) sau ADN extras (cel puțin 20 µl, la o concentrație de 50 ng/µl)
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform lui Maxson și colab. (2013), mutațiile de lângă membrană (de exemplu T618I) și cele trunchiante au avut, in vitro, sensibilitate diferită la inhibitorii de kinază: primele la inhibitorii JAK, celelalte la inhibitorii kinazelor din familia SRC, de exemplu dasatinib.
• O variantă posibil germinală (încărcătură alelică în jur de 50%) se confirmă pe ADN dintr-o probă fără celule hematopoietice, de exemplu fibroblaști din piele cultivați; sângele și saliva pot conține celulele bolii.