Detecția prin FISH a deleției 20q12

Pe scurt

Testul verifică, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), dacă o porțiune a brațului lung al cromozomului 20, regiunea 20q12, lipsește din celulele măduvei osoase. Deleția 20q apare în bolile celulelor din măduvă care formează sângele (bolile mieloide), mai ales în cele în care aceste celule nu se maturizează corect (sindroamele mielodisplazice). Medicul hematolog îl cere mai ales când cariotipul nu a dat rezultat sau pentru a urmări o deleție deja cunoscută.

Ce analizează

Testul folosește un fragment scurt de ADN marcat cu o substanță fluorescentă (sondă), care se lipește doar de regiunea căutată; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare copie a regiunii 20q12 apare ca un punct luminos: o celulă normală are două, o celulă cu deleție are unul.

Analiza se face pe nucleii celulelor care nu se divid (în interfază). De aceea, FISH dă un răspuns și atunci când celulele nu cresc în cultură și cariotipul eșuează. Laboratorul numără nucleii cu semnal anormal și raportează procentul lor.

Conform recomandărilor European LeukemiaNet (ELN) pentru sindroamele mielodisplazice, deleția 20q este una dintre cele mai frecvente modificări cromozomiale izolate în această boală, iar FISH se recomandă când cariotipul eșuează în mod repetat.

Pentru cine este

• persoană cu suspiciune de sindrom mielodisplazic, la care cariotipul din măduvă nu a avut celule în diviziune sau a avut prea puține;
• persoană cu sindrom mielodisplazic sau cu altă boală mieloidă cu deleție 20q cunoscută, pentru urmărirea ei după tratament sau după transplant;
• persoană cu o boală mieloidă, la care medicul hematolog vrea să verifice țintit această regiune.

Ce poate arăta rezultatul

• Deleție prezentă. Raportul dă procentul de celule cu deleție. În scorul de risc folosit pentru sindroamele mielodisplazice (IPSS-R), deleția 20q face parte din grupul de risc citogenetic bun. Conform clasificării OMS din 2016, deleția 20q singură nu este suficientă pentru diagnosticul de sindrom mielodisplazic dacă la microscop nu se văd semne de maturare anormală a celulelor (displazie).
• Deleție absentă. Regiunea este prezentă în ambele copii în celulele analizate. Rezultatul nu spune nimic despre alți cromozomi.
• Rezultat la limită. Când procentul de celule cu modificarea este apropiat de pragul laboratorului, rezultatul se interpretează împreună cu celelalte analize și, uneori, testul se repetă.

Diagnosticul nu se pune doar pe acest rezultat: medicul hematolog îl citește împreună cu hemograma, aspectul măduvei la microscop și celelalte teste.

Ce nu poate detecta

• Modificările altor cromozomi, de exemplu deleția 5q, deleția 7q sau trisomia 8, pentru care există panelul FISH pentru sindroamele mielodisplazice.
• Translocațiile și alte modificări pe care doar cariotipul complet le vede.
• Schimbările din interiorul genelor (de exemplu SF3B1, TET2 sau TP53), care se caută prin secvențierea mai multor gene deodată (panelul NGS pentru neoplasme mieloide).
• O deleție prezentă într-un procent de celule sub pragul laboratorului sau o deleție care nu atinge regiunea acoperită de sondă.

Cum se face

Proba este, de regulă, măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml, pe heparină de litiu). O recoltează medicul hematolog, prin puncție-aspirație medulară, cu anestezie locală, de obicei în aceeași ședință cu celelalte analize ale măduvei. Laboratorul acceptă și sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml, pe heparină de litiu), celule fixate, lame necolorate sau țesut inclus în parafină (FFPE). Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: deleția regiunii 20q12
• Probă: sânge periferic pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (bloc FFPE sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare