Detecția prin FISH a amplificării CKS1B și a deleției CDKN2C

Pe scurt

Testul numără, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), copiile a două regiuni ale cromozomului 1 în celulele de mielom multiplu: regiunea 1q21, cu gena CKS1B, și regiunea 1p32, cu gena CDKN2C. Copiile în plus de 1q și pierderea 1p32 contează pentru încadrarea riscului în mielom. Se face de obicei dintr-o probă de măduvă osoasă, la indicația medicului hematolog.

Ce analizează

Mielomul multiplu pornește din plasmocite, celulele din măduvă care produc anticorpi. O celulă sănătoasă are două copii din fiecare cromozom, deci două copii din fiecare regiune. În celulele de mielom, brațul lung al cromozomului 1 (1q) poate apărea în trei copii (câștig) sau în patru ori mai multe (amplificare), iar o porțiune din brațul scurt (1p32) se poate pierde într-o copie sau în ambele.

Testul folosește mici fragmente de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se atașează de cele două regiuni; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, în fiecare nucleu se numără punctele colorate: două puncte înseamnă două copii, mai multe înseamnă copii în plus, mai puține înseamnă o pierdere. Pentru că plasmocitele sunt adesea puține în proba de măduvă, recomandările europene prevăd ca ele să fie separate sau recunoscute înainte de numărare; metoda o confirmă laboratorul.

Pentru cine este

• persoană cu mielom multiplu nou diagnosticat, pentru încadrarea riscului înainte de tratament;
• persoană cu mielom la care s-a găsit t(4;14), t(14;16) sau t(14;20), când starea cromozomului 1 schimbă încadrarea;
• persoană cu mielom la recădere, când medicul hematolog vrea să reevalueze modificările genetice ale bolii;
• persoană cu mielom multiplu fără simptome (mielom asimptomatic, „smoldering”), la care medicul hematolog estimează riscul ca boala să evolueze.

Ce poate arăta rezultatul

• Câștig sau amplificare 1q (1q+): copii în plus ale regiunii CKS1B într-o parte dintre plasmocite.
• Deleția 1p32: pierderea regiunii CDKN2C într-o copie (monoalelică) sau în ambele (bialelică).
• Normal: câte două copii din fiecare regiune în plasmocitele analizate.
• Neconcludent: prea puține plasmocite sau semnale greu de citit; se poate cere o probă nouă.

Conform consensului IMS/IMWG din 2025, mielomul are risc înalt când deleția 1p32 este bialelică sau când deleția monoalelică apare împreună cu 1q+. Tot acolo, translocațiile t(4;14), t(14;16) și t(14;20) definesc riscul înalt doar atunci când apar împreună cu 1q+ sau cu deleția 1p32. Un rezultat se citește deci alături de celelalte teste FISH.

Risc înalt nu înseamnă că tratamentul nu va funcționa: este o încadrare pe care medicul hematolog o folosește când alege și urmărește tratamentul. La consultație îți explicăm ce înseamnă rezultatul în cazul tău.

Ce nu poate detecta

• translocațiile regiunii IGH, de exemplu t(4;14) sau t(14;16), și deleția 17p, care au nevoie de alte sonde;
• modificările din afara regiunilor 1q21 și 1p32;
• pierderile foarte mici din gena CDKN2C, mai mici decât sonda;
• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), de exemplu din gena TP53, care se caută prin secvențiere;
• modificările prezente doar într-un grup prea mic de celule (clonă), sub pragul de detecție al metodei.

Cum se face

Testul se face pe măduvă osoasă sau pe sânge periferic, recoltate pe heparină de litiu; se pot trimite și celule fixate, lame necolorate sau țesut inclus în parafină (FFPE). În mielom, proba obișnuită este aspiratul de măduvă, recoltat de medicul hematolog prin puncție medulară; la consultație îți explicăm cum se trimite. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: amplificarea genei CKS1B (regiunea 1q21-22); deleția genei CDKN2C (regiunea 1p32.3)
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare