Detecția prin FISH a translocației t(14;18) IGH/BCL2

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), translocația t(14;18), în care gena BCL2 de pe cromozomul 18 ajunge lângă regiunea IGH de pe cromozomul 14. Este modificarea genetică tipică a limfomului folicular și contează și în limfoamele agresive cu celule B mari. Se face pe țesutul din biopsie, din măduva osoasă sau din sânge, la persoanele cu un limfom cu celule B suspectat sau diagnosticat.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule, una câte una.

Gena BCL2 produce o proteină care împiedică moartea programată a celulei. În limfocitele B, regiunea IGH este foarte activă, pentru că acolo se produc anticorpii. Când BCL2 ajunge lângă IGH, proteina se produce în exces, iar limfocitele care ar fi trebuit să moară supraviețuiesc și se acumulează. Testul arată dacă cele două gene au ajuns una lângă alta prin translocația t(14;18).

Pentru cine este

• persoană cu suspiciune de limfom folicular, la care medicul anatomopatolog are nevoie de un argument genetic pentru diagnostic;
• persoană cu limfom difuz cu celule B mari, la diagnostic, când se verifică genele MYC, BCL2 și BCL6;
• persoană cu limfom folicular care pare să se fi transformat într-o formă agresivă;
• persoană cu un limfom cu celule B cu evoluție agresivă, numit „de grad înalt”, a cărui încadrare depinde de genele rearanjate;
• persoană la care în măduva osoasă s-au găsit limfocite anormale (infiltrat limfoid), când trebuie confirmat că provin din același limfom.

Ce poate arăta rezultatul

• Translocație prezentă. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, forma clasică a limfomului folicular, care reprezintă aproximativ 85% dintre cazuri, are de regulă t(14;18), deci rezultatul susține acest diagnostic, alături de examenul anatomopatologic. Într-un limfom cu celule mari, aceeași translocație, împreună cu un rearanjament MYC, încadrează boala într-o categorie aparte (limfom „double-hit”).
• Translocație absentă. Celulele analizate nu au t(14;18). Rezultatul nu exclude un limfom folicular: unele forme, de exemplu cele cu creștere predominant difuză, nu au această translocație.
• Rezultat atipic. Uneori apar copii în plus ale regiunilor sau un tipar neobișnuit al semnalelor. La consultație îți explicăm ce înseamnă și dacă e nevoie de un test complementar.

Ce nu poate detecta

• translocațiile genei BCL2 cu alți parteneri decât IGH;
• rearanjamentele genelor MYC sau BCL6, care au teste separate;
• translocația t(14;18) dintre IGH și MALT1, din limfomul MALT, care este un test diferit;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele limfomului, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Testul se poate face pe o probă recoltată deja pentru diagnostic: blocul de parafină cu țesutul din biopsie sau 4–6 secțiuni din el, păstrate de laboratorul de anatomie patologică. Se pot folosi și măduvă osoasă (cel puțin 1 ml) sau sânge periferic (cel puțin 3 ml), recoltate pe heparină de litiu, ori lame citogenetice necolorate sau o suspensie de celule fixate. Medicul genetician îți cere înainte rezultatul analizei la microscop a țesutului (raportul histopatologic) și rezultatele analizelor făcute până atunci. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: translocația t(14;18) dintre genele IGH și BCL2
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare