Detecția prin FISH a translocației t(11;14) IGH/CCND1

Pe scurt

Testul caută, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), translocația t(11;14), în care gena CCND1 de pe cromozomul 11 ajunge lângă regiunea IGH de pe cromozomul 14. Este semnul genetic caracteristic al limfomului cu celule de manta și apare și la o parte dintre persoanele cu mielom multiplu. Se face pe celulele bolii, la persoanele la care medicul hematolog suspectează sau a diagnosticat una dintre aceste boli.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule, una câte una.

Gena CCND1 produce ciclina D1, o proteină care împinge celula spre diviziune. În limfocitele B și în plasmocite, regiunea IGH este foarte activă, pentru că acolo se produc anticorpii. Când CCND1 ajunge lângă IGH, ciclina D1 se produce în exces. Testul arată dacă cele două gene au ajuns una lângă alta prin translocația t(11;14).

Pentru cine este

• persoană cu limfocite crescute în sânge, ganglioni măriți sau splină mărită, la care medicul hematolog trebuie să deosebească limfomul de manta de leucemia limfocitară cronică;
• persoană cu limfom cu celule B, la care medicul anatomopatolog suspectează un limfom de manta;
• persoană cu mielom multiplu nou diagnosticat, pentru stabilirea profilului genetic al plasmocitelor;
• persoană cu mielom multiplu, la o recădere evidentă.

Ce poate arăta rezultatul

• Translocație prezentă. Conform clasificării Organizației Mondiale a Sănătății din 2022, fuziunea IGH::CCND1 apare în cel puțin 95% dintre limfoamele cu celule de manta, așa că un rezultat pozitiv susține acest diagnostic, alături de examenul anatomopatologic. În mielom, t(11;14) nu face parte din criteriile genetice de risc înalt stabilite de consensul IMS/IMWG din 2025.
• Translocație absentă. Celulele analizate nu au t(11;14). O mică parte dintre limfoamele de manta nu au această translocație; la unele dintre ele se găsesc rearanjamente ale genelor CCND2 sau CCND3, iar diagnosticul se sprijină pe alte teste.
• Rezultat atipic. Uneori apare un tipar neobișnuit al semnalelor sau copii în plus ale regiunilor. La consultație îți explicăm ce înseamnă și dacă e nevoie de un test complementar.

Ce nu poate detecta

• alte translocații ale regiunii IGH, de exemplu t(4;14) sau t(14;16), importante în mielom;
• rearanjamentele genelor CCND2 sau CCND3;
• pierderile sau câștigurile altor regiuni, de exemplu 17p sau 1q, care au teste separate;
• schimbările din interiorul genelor (mutațiile), care se caută prin secvențiere;
• unele modificări relevante, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; uneori, rezultatul nu este concludent;
• riscul moștenit de cancer: testul privește celulele bolii, nu ADN-ul cu care te-ai născut.

Cum se face

Proba poate fi măduvă osoasă extrasă cu un ac (aspirat de măduvă, cel puțin 1 ml), recoltată de medicul hematolog, sau sânge din venă (sânge periferic, cel puțin 3 ml), ambele pe heparină de litiu, ori blocul de parafină cu țesutul dintr-o biopsie (de exemplu dintr-un ganglion) sau 4–6 secțiuni din el. Se pot folosi și lame citogenetice necolorate sau o suspensie de celule fixate. În mielom, European Myeloma Network recomandă ca proba pentru FISH să provină din prima seringă a aspiratului și ca plasmocitele să fie separate sau identificate înainte de numărare. Rezultatul vine, de obicei, în 9 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Variante raportate: translocația t(11;14) dintre genele IGH și CCND1
• Probă: sânge periferic recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), măduvă osoasă recoltată pe heparină de litiu (cel puțin 1 ml), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut fixat în formol și inclus în parafină (FFPE; bloc sau 4–6 secțiuni)
• Durată: 9 zile lucrătoare